A mai publicat în antologiile cenaclului Virtualia din IaÅŸi, în Antologia de poeme Artgothica (Ed. A.T.U. Sibiu, 2011), în antologia de poeme Ziua cea mai lungă (Ed. Herg Benet, BucureÅŸti, 2011), în antologia Innuendo(Ed. Junimea, IaÅŸi, 2011), dar ÅŸi volumul de poeme Pavilioane cu ruj (Editura Princeps Edit, IaÅŸi, 2010), volumul de poeme Submarinul Karmei (Editura Princeps Edit, IaÅŸi, 2011), monografia exegetică MiÅŸcarea în infinit a lui Grigore Vieru (Ed. Princeps Edit, IaÅŸi, 2011.)
Semnează constant eseuri ÅŸi cronici literare în diverse reviste de cultură din Å£ară ÅŸi din străinătate. Este prezent în DicÅ£ionarul critic al poeziei ieÅŸene contemporane, Ed. FundaÅ£iei Culturale Poezia, IaÅŸi, 2011, realizat de criticul literar Emanuela Ilie. Din 2008 pană în 2011 a fost Redactorul-ÅŸef al Revistei de experiment literar Feed Back. In 2011 a pus de-o revistă literară: Zon@ literară.
In 2012 ÅŸi-a lansat volumul deversuri Caii din Perugia, la Editura Paralela 45.
Paul, noi ne cunoaştem de ceva vreme şi de aceea am să fiu mai puţin protocolar. Spune-mi ceva ce nu ştiu despre tine.
(...) De obicei eu pun întrebările. Stai toată viaÅ£a lângă mâne dacă vrei să afli lucruri inedite ÅŸi garantez că la un moment dat vei spune: "Paul, spune-mi ceva ce nu ÅŸtiu despre tine".
Acum ÅŸtiu sigur că nu ÅŸtii faptul că mi-aÅŸ dori să locuiesc într-o lume în care să nu se facă niciodată întuneric. Nu am probleme cu întunericul, dar odată cu el ies de sub pământ oameni răi care vin în mod deosebit să completeze un jurnal al ororilor. Din întuneric vine singurătatea, ura continuă faţă de celălalt. Întunericul e precum o fată sobră, de care nu vrei să te apropii niciodată. E ca un lemn care izvorăşte din ceva dezaxat. Da, întunericul mă aÅŸteaptă pe anumite străzi să mă înÅŸface, să mă ia în braÅ£e, să se îmbrace cu mine, să facă dragoste cu mine, să-mi pună întrebări, să mă scoată din viaţă. De aceea nu îmi place întunericul.
Uite, îÅ£i mai spun un lucru inedit. Eu iubesc Luna. E ca un poliÅ£ist care stă de strajă în dormitorul meu întunecat. E ca o oglindă în care dacă te priveÅŸti, tot întunericul din casă se lasă înghiÅ£it de un gândac de bucătărie. Am o imagine din studenÅ£ie. Gândacii de bucătărie mâncând întunericul dezgustător.
Ce să îÅ£i mai spun despre mine? Åžtiai că sunt botoşănean, că în toată copilăria mea m-am bucurat de o bicicletă cu structură de lemn, că aveam o iapă albă, Minodora, din coada căreia, cu veriÅŸorii mei, construiam vioare, că îmi place foarte mult pepenele galben. Am o amintire frumoasă despre pepenele galben. L-am descoperit relativ târziu. În jurul vârstei de 12 ani. Copii de pe strada mea mergeau la o băbuţă în grădină ÅŸi furau pepeni. Ca să mă bucur de
captură(aÅŸa se spunea, captură, vânat) trebuia să le recit. Åži uite aÅŸa, în faÅ£a bisericii, la miezul nopÅ£ii, ca ÅŸi când s-ar fi Å£inut o slujbă, aproape de morminte, eu le spuneam poeme. Îmi e dor să mă întorc în satul acela (ÅžtefăneÅŸti – BotoÅŸani).
Cum scrii ? Spune-ne câte ceva din bucătăria creaÅ£iei tale.
Nu e o bucătărie specială, dar există momente când pur ÅŸi simplu începi să scrii. Cel puÅ£in la mine, aÅŸ putea spune, există două bucătării, una pentru poezie, alta pentru cronica literară. A doua e aproape la îndemâna oricărui cititor atent ÅŸi trecut prin câteva etape de ÅŸcolarizare. Ca să scrii însă poezie ai nevoie de alte condimente, alte aparate. Dar peste toate ai nevoie de o "doză de nebunie" cum ar spune mulÅ£i, adică acea doză în care lucrează harul, Dumnezeu.
Să ÅŸtii că nu am un loc anume în care scriu, un sanctuar, dar asta nu înseamnă că pe unde calc, pe unde îmi las sufletul să hoinărească, nu pot găsi un loc. Scriu aproape peste tot. În dormitor, în sufragerie, în bucătărie, pe balcon, pe terasa blocului, în parc, la biblioteca universitară, în mall, prin vecini, pe la prieteni, prin pădure, pe lângă un lac din jurul blocului. Astăzi îÅ£i poÅ£i lua sanctuarul de creaÅ£ie peste tot. De fapt, ce poate fi aÅŸa greu să îÅ£i faci condiÅ£ii cînd ai peste tot un obiect pe care poÅ£i să scrii. Alteori ascult multă muzică înainte să încep să scriu, muzică psiho, japoneză etc. Cred că dacă ar fi să îÅ£i dau un cuvânt potrivit pentru starea necesară de a scrie acela ar fi "viaÅ£a".
Indiferent că suntem în stări mohorâte sau de lumină, viaÅ£a este aceea care ne pune în faÅ£a marilor teme existenÅ£iale. De aici vine întraga literatură. Åžtii ce reuÅŸeÅŸte să facă poezia? Pe surdomuÅ£i să asculte ritmul unei melodii, să îi determine să se miÅŸte impecabil în acel ritm, să danseze, să râdă, să fluiere chiar. Poezia are o viteză care nu te obligă să îÅ£i pui centura de siguranţă (ÅŸi nici pe aceea de castitate) ci, dimpotrivă, îÅ£i dezleagă simÅ£urile, te umple, într-un fel, cu o eciclopedie despre celălalt.
Poezia te învaţă să trăieÅŸti cu celălalt, nu te izolează, în ciuda aparenÅ£elor. Ea nu are sex, nu e nici Femeie, nici Bărbat. Ea este. Ea apare când nu te aÅŸtepÅ£i. Åži tu o scrii. O asculÅ£i atent. Eu sunt un fel de interpret al ei. Se foloseÅŸte de mine ca să ajungă în afara mea ÅŸi, mai ales, în afara ei. Poezia ne copilăreÅŸte, ne face să iubim, să vedem joaca perfectă a iluzioniÅŸtilor. E starea cea mai curată a ludensului. Singura ei "bucătărie" trebuie să fie viaÅ£a. Corpul meu e atât de rotund, încât toate coapsele pe care le-am adunat sunt ale Poeziei. La un difuzor cineva mă salută. E interfonul. Uite cum Å£âÅŸneÅŸte poezia …
Care consideri că e rostul poeziei astăzi, când lumea nu prea mai citeÅŸte ? Am observat că unele librării chiar au exilat cărÅ£ile de poezie la subsol, trebuie să faci eforturi să le găseÅŸti. Ce părere ai ÅŸi despre chestia asta?
Poezia are un singur rol. Acela de a ne determina să fim. Să fim sinceri, să fim împreună, să fim liberi, să fim în căutarea unui sens, să fim îndrăgostiÅ£i, să fim pregătiÅ£i faţă de moarte, să fim pregătiÅ£i să gustăm din orice, să fim înnebuniÅ£i de carnaval etc. Nu cred că lumea nu (prea mai) citeÅŸte poezie. AÅŸ putea să te contrazic. Eu ÅŸtiu câteva cenacluri virtuale ÅŸi clasice la care participă mulÅ£i tineri, mulÅ£i iubitori de poezie. Ei discută pe text. Ei pun în faÅ£a, ca într-o sală de operaÅ£ie, textele poetice. Lectura lor e un act chirurgical. Asta arată că sunt atenÅ£i, că le pasă de viaÅ£a poeziei. Librarii sunt în faÅ£a poeziei, cei mai mulÅ£i, ca niÅŸte administratori de cimitir.
În cimitire mai în faţă sunt aÅŸezaÅ£i "morÅ£ii cei valoroÅŸi". Cu cât intri mai adânc în geometria locului vei constata că vei găsi morminte aproape "uitate". Acolo e poezia. Ea este liberă. Nu o calcă nimeni în picioare. Peste ea cresc buruienile domnului. Pe trupul ei de lemn urcă furnicile, părările se aÅŸază ÅŸi cântă. Åži te întreb dacă nu locul acela e mai frumos decât cel din primul rând. În librărie cărÅ£ile de poeme sunt ascunse ori puse pe rafturi aproape invizibile tocmai pentru a se lăsa căutate. Poezia te chemă la ea. Ea nu e un soi de curtezană, care să te ademenească de la distanţă cu veÅŸmintele ÅŸi aromele ei. Poezia trebuie să fie căutată. Cred că e normal să pui un minim de efort în cautarea unui volum de versuri.
Vorbeşte-mi despre revista Zon@ Literară, o revistă făcută cu multă pasiune şi apreciată de multă lume.
Revista Zon@ Literară împlineÅŸte peste două luni un an de la debut. Ea a apărut ca un concept inedit în regiunea de Nord-Est a României ÅŸi încet ÅŸi-a câÅŸtigat notorietatea în întreaga Å£ară, participând, în ultimele luni, la diferite festivaluri literare dinÅ£ară, unde a acordat premii pentru poezie, proză ÅŸi reportaj literar. Se doreÅŸte a fi, cu adevărat, revista tinerilor scriitori. În paginile revistei, rubricile (care ÅŸi ele au denumiri internautice gen: avatar, click libris, mouse liric, laptopiseÅ£ul literar etc.) găzduiesc materiale inedite, îndrăzneÅ£e atât din punct de vedere ideatic, cât mai ales de prezentare. Zon@ Literară este conceputul inaugurat împreună cu câÅ£iva doctori (doctoranzi ÅŸi masteranzi) în filozofie, arte ÅŸi litere din IaÅŸi. AÅŸ aminti aici pe Ciprian Iulian Åžoptică, Marius Sidoriuc, Radu Vasile Chialda, Åžerban Axinte, Bogdan Federeac, Matei Hutopilă ÅŸi Ioana Petcu.
Între timp în echipa redacÅ£ională ni s-au alăturat tineri poeÅ£i, prozatori ÅŸi critici din Å£ară: Felix Nicolau, Florin Caragiu, Călin SămărghiÅ£an, Adrian Suciu, Robert Åžerban, Aida Hancer, Daniel D. Marin, Cătălin-Mihai Åžtefan, Igor Ursenco, Emanuela Ilie, Dan-Liviu Boeriu, Răzvan Å¢upa ÅŸi, mai nou, Claudiu Komartin. De la început revista a fost concepută să fie distribuită în mod deosebit în varianta on-line, prin formatul PDF, dar în paralel ÅŸi în formatul tradiÅ£ional, pe hârtie, tipărită. În momentul de faţă, partenerii oficiali ai revistei, Editura Herg Benet din BucureÅŸti realizează platforma interactivă a revistei electronice.
Speram ca până la 8 septembrie, ca semn de sărbătoare, să putem da drumul acestei platforme ÅŸi astfel să facem revista ÅŸi mai vizibilă. În acest moment în varianta electronică ea poate fi descărcată fie de pe pagina de Facebook, fie de pe diferite bloguri prin motorul de căutare Google. AÅŸteptăm în continuare să împlinim conceptul revistei prin colaborări îndrăzneÅ£e, autentice ÅŸi novatoare. Sperăm ca în peisajul revuistic românesc Zon@ Literară să impună puncte de valorificare cu privire la noile generaÅ£ii literare. Altfel spus Zon@ Literară este de fapt buletinul de identitate al noilor literaturi, ceea ce ne spune că avem de fapt o literatură spre maturitate.
Trebuie să mai precizez că revista se dezice de orice gaÅŸcă sau grupare de interes, promovând, fără prejudecăţi, autorii "deschiÅŸi la minte". Pe de altă parte, ea propune, constant (ca o formă de dialog ÅŸi recunoaÅŸtere), o legătură cu generaÅ£iile literare "deja clasicizate". Dincolo de pasiunea pe care o avem majoritatea din echipa redacÅ£ională, îÅ£i mai spun Iulian, majoritatea au acumulat până aici experienţă în domeniul editorial, al presei ÅŸi universitar. Poate de aici ni se trage recunoaÅŸterea din partea celorlalÅ£i. Pe această cale le mulÅ£umim ÅŸi îi anunţăm că nu vom renunÅ£a să rămânem la fel de pasionaÅ£i ÅŸi mai departe.
Ce iÅ£i place să citeÅŸti? Care scriitori îÅ£i plac ÅŸi care nu îÅ£i plac?
Bătrâne, citesc atât de mult că îmi este greu să îÅ£i fac aici o clasificare de autori, în funcÅ£ie de preferinÅ£e. Citesc zilnic poezie. E un ritual în casa mea, ca împreună cu soÅ£ia să zbârlim pagini întregi de versuri. Nu concep să treacă o zi fără să citesc un poem.
Citesc ÅŸi proză, dar mai apropiat mă simt de eseu, teorie ÅŸi critică literară. TotuÅŸi dacă ar fi să fac o clasificare de poeÅ£i preferaÅ£i aÅŸ numi printre străini pe J.L. Borges, R.M. Rilke, P. Celan, G. Ungaretti, P. Ruffilli, M. Luzi, V. Hlebnikov, S. Quasimodo, R. Char, C. Bukowski ÅŸ.a., iar dintre români am foarte mulÅ£i care îmi plac de la scriitori consacraÅ£i la debutanÅ£i. Printre eseiÅŸti prefer: U. Eco, H.G. Gadamer, M. Foucault. G. Vattimo, M. Heidegger, N. Berdiaev, B. McHale, Åž. Afloroaei, M. Mincu, L. Antonesei s.a.
Cu siguranţă am scriitori care nu îmi plac. Dar, eu am o teorie. Nu scriu ÅŸi nici nu pomenesc despre cei care nu îmi plac. Nu are rost să-mi încarc inima cu energii care nu îmi fac plăcere. Nu ÅŸtiu alÅ£ii cum pot să scrie numai despre rău când e vorba despre un autor (la un moment dat ratat). Eu cred că fiecare autor are momente de graÅ£ie ÅŸi altele fără inspiraÅ£ie. Acum fiecare e responsabil de momentul pe care doreÅŸte să îl arate.
Ce planuri literare ai?
Nu îmi fac planuri literare, ar însemna să îmi cumpăr un cort ÅŸi să mă plimb cu el ca un nomad (deÅŸi nu ar fi rău, poate chiar incitant), dar ÅŸtiu sigur că îmi doresc să aprofundez cunoaÅŸterea limbajului poetic în diferite perioade istorico-literare. Îmi doresc să nu mă părăsească poezia. Să nu îÅŸi găsească devreme alt amant. Îmi doresc să fiu sănătos să pot citi, să pot scrie, să pot recita. Åžtii, îmi aminteÅŸti de primele ore de ÅŸcoală, când învăţătorul te întreabă ce vrei să te faci când vei fi mare. Eu răspundeam: preot. Åži uite că nu mă făcu-ÅŸi popă. Deci, socoteala nu se potriveÅŸte niciodată.
Anul acesta ai publicat volumul de versuri "Caii din Perugia", la Editura Paralela 45. Ce ne poţi spune despre ea?
Cartea a fost lansată până acum la BotoÅŸani ÅŸi IaÅŸi. În această vară pregătesc o ieÅŸire cu herghelia mea de poeme prin văile Sucevei, prin câmpul TimiÅŸoarei, pe la hanul din Sibiu ÅŸi cel din Cluj, apoi spre toamnă voi duce caii la BucureÅŸti, în cadrul târgului de carte Gaudeamus. Până atunci nu fac decît să vă invit să faceÅ£i echitaÅ£ie cu poezie, iar trupurile vostre de marmură să le acoperiÅ£i cu frumuseÅ£ea ei incontestabilă.
(Citeste interviul complet pe hyperliteratura.ro, un interviu din octombrie 2012)
