Alaturi de Elisabeta Lipa, britanicul Steve Redgreve si Georgeta Andrunache sunt singurii sportivi din istoria canotajului mondial care au mai reusit sa cucereasca cinci medalii la Olimpiada.
In 2008, Sala Polivalenta din Botosani a primit numele ei.
Elisabeta Lipa a copilarit in Candesti, judetul Botosani. Uta ii spunea bunica si asa i-a ramas numele. Iar surorii mai mari, Liviei, Duta. A copilarit intr-un sat de ucraineni, Candesti, judetul Botosani. De fapt, erau doua sate, Candesti 2, de romani, si cel in care s-a nascut Elisabeta Lipa, Candesti 1.
In clasa I a luat premiul al III-lea si de suparare a aruncat premiul in fata invatatorului si a hotarat sa se mute la scoala "romanilor", chiar daca era mai departe cu 3 km de casa. "Eram de mica orgolioasa si mi-era ciuda ca n-am luat premiul I".
"In clasa a II-a, cand m-am dus la scoala nu intelegeam deloc romaneste, parca vorbeau toti in chineza". Nu se juca cu fetele, doar cu baietii, care-i stiau de frica: "Ii bateam pe toti, nu ma dovedea unul!".
"Io, io ioi, chete pustei", ii striga maica-sa in ucraineana, adica "Of, of, ce drac este!".
Primul an de liceu l-a facut la Botosani, iar in clasa a X-a a venit o delegatie de la Clubul Olimpia, din Bucuresti, sa selecteze tineri pentru canotaj.
"Cand am descoperit-o, intr-un liceu din Botosani unde faceam selectie, implinise 15 ani. I-am spus ca are alura de mare sportiva si daca vine cu mine o fac cea mai buna canotoare din lume; s-a uitat la mine intr-un mod ciudat, ceva intre neincredere si speranta ca ceea ce spun este adevarat. In urma acestei actiuni de selectie in judetele Suceava si Botosani am invitat la Bucuresti mai multe fete. Printre ele a fost si Elisabeta, care a venit insotita de tatal ei. Le-am cazat la internatul unui liceu si le-am supus la mai multe teste medicale si de efort. De departe, Elisabeta a fost cea mai talentata dintre toate. Ea s-a aratat foarte entuziasmata si a hotarat sa ramana, dar cel mai mult m-a impresionat atitudinea tatalui ei, care i-a spus se gandeasca bine la ceea ce vrea sa faca. El va fi de acord cu decizia ei, dar daca va ramane la Bucuresti va fi definitiv; pentru ea nu va mai exista drum de intoarcere. "Fata, tu sa nu-mi pleci de acasa si peste 2 luni sa-mi scrii sa vin sa te iau, ca eu nu ma fac de ras la noi in sat!". Astfel s-a despartit Uta de familie, de prieteni, de copilarie si a urcat in barca marilor campioni", povesteste Ileana Pavel, cea care a descoperit-o atunci pe Elisabeta Lipa, antrenand-o in primii ani ai carierei.
"50 de fete am fost selectate, si din toate numai eu am rezistat antrenamentelor". Mama nu voia sa o lase, ba chiar a batut-o ca sa-i vina mintile la cap, dar tatal a fost alaturi de ea: "Tata nu m-a batut niciodata si m-a sustinut, el a mers cu mine la Bucuresti, dar mi-a zis atunci ceva ce n-am sa uit niciodata: Fata, daca tu ma faci de ras, sa stii ca eu te-am facut, eu te omor! Si nu l-am facut de ras".
"Inainte de culcare ma imbracam cu echipamentul, ca sa mai salvez a doua zi dimineata cateva minute de somn", spune Uta despre primii ani de canotaj, cand cantonamentele erau draconice.
Firea ei baietoasa si razboinica a facut-o sa reziste, iar la 20 de ani a castigat medalia de aur, in 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles.
Elisabeta s-a maritat la 20 de ani si in 1996 l-a facut pe Dragos, mandria ei. Atunci a facut o pauza si un an jumate a avut grija de copil. A constatat insa ca a avea un bebelus nu e treaba usoara: "Ori in cantonament, ori sa cresc un copil, e acelasi lucru. Trezit dimineata, dat de mancare, n-ai timp sa respiri", povesteste razand Uta.
Cand Dragos a facut primii pasi, mama lui a hotarat sa se intoarca la ceea ce-i placea mai mult sa faca: "Imi lipseau atat de mult viata de cantonament, fetele, practic eu mi-am petrecut mai multe ore din viata cu ele decat cu familia".
"E un sat linistit, chiar prea linistit", spune Elisabeta despre Candestii Botosanilor. Batranii nu stiu romaneste, iar copiii au ajuns sa inteleaga mai greu limba ucraineana. Chiar in fata casei parintesti se intinde toloaca, un crang imens, unde pasc vacile, caii si barfesc, rautacioase, ciorile. "Asta-i toloaca copilariei mele", spune, cu drag, Elisabeta.
