Îmbrăcată într-o rochie crem cu cordon, de o eleganţă subtilă, purtând accesorii de un auriu prăfuit, potolit si distins, complet nemachiată, Irina nu seamănă deloc cu fata sigură pe sine de la televizor. Timidă, delicată, dar cu un timbru vocal care poate să domine fără probleme gâlceava furibundă a unor politicieni pusi pe harţă, Irina Petraru ţine cu tot dinadinsul să te convingă că televiziunea e o profesie care te acaparează si se hrăneste cu timpul tău liber.
A făcut teatru de când se stie si îsi imagina că va face toată viaţa. Fiica unui medic veterinar si a unei profesoare de limba română din Botosani, care au încurajat-o să se exprime liber si să-si aleagă singură drumul în viaţă, Irina a făcut mereu parte dintr-o trupă de teatru, din scoala primară până la sfârsitul facultăţii.
"Eu recitam. Am fost si la Cântarea României, am luat premiul I pe ţară. Poate că unii ar spune că nu e ceva de laudă, dar eu sunt mândră. Si nu am luat premiu cu o poezie patriotică, ci cu un moment artistic complex, inspirat din Eminescu. Dar spuneam si poezii patriotice, pe la toate serbările, alea erau obligatorii. Atunci când însă îmi puteam eu alege repertoriul, preferam Eminescu. Recit de când mă stiu".
În facultate, când a trebuit să se mute la Iasi, a fost invitată să facă parte din trupa de teatru Ludic, cu care a început să facă turnee si să participe la festivaluri. Cineva i-a remarcat vocea pe casetele de povesti scoase de A&A Records si i-a propus să dea o probă la radio. "La Radio Nord-Est lucra pe atunci Daniel Buzdugan, care avea emisiune si la TV Bit Antena 1. Avea foarte mare succes cu matinalul lui de la radio si cu emisiunea de televiziune, era o adevărată celebritate în zonă. La radio, eu făceam o emisiune despre filmele pe care iesenii puteau să le vadă la cinematograf în weekend, iar Daniel m-a invitat si la emisiunea lui de la TV Bit, să vorbesc despre subiectul meu preferat, filmele. Vizibilitatea pe care am căpătat-o după emisiunea lui m-a ajutat să revin în televiziune, iar mai apoi să fiu chemată la o probă".Chiar dacă a ajuns în televiziune pentru o emisiune de decoraţiuni interioare, talentul ei pentru critica de film si pasiunea pentru arta cinematografică au convins, si în scurtă vreme avea să primească rubrica ei de film. "După ce mi-am luat masteratul, în 2003, m-am angajat la Antena 1 Iasi si de atunci am urcat treaptă cu treaptă, fără să ard etapele sau să fiu nevoită să fac compromisuri. După trei ani de local, după teren, transmisiuni în direct pentru Antena 1, mutarea la Bucuresti a venit firesc".
"Să ai un cercel în buză în Botosani era o chestie!"
Înainte de a deveni prezentatoare de stiri pentru Antena 3, un post de televiziune axat pe stiri, unde profesionalismul este literă de lege, nu-si închipuia că aceasta poate fi o meserie atât de solicitantă. "Credeam că stai pe scaun si citesti de pe prompter, ce mare lucru?! Dar am descoperit că trebuie să fii continuu informat, să urmăresti fiecare jurnal, să citesti ziare, să cauţi stiri pe Internet, să asculţi radio, să ajungi să faci asta si în vacanţă... Ai invitaţi în platou si trebuie să stii ce să-i întrebi, să te descurci să moderezi o discuţie atunci când lucurile par să scape de sub control. Ai nevoie de mai mult decât o pregătire teoretică".Remarc faptul că nu are pic de accent moldovenesc si îmi spune că imediat ce ajunge în Iasi, îsi revine si ai putea jura că nu a plecat nicio clipă din dulcele târg. "Dar e firesc să nu am accent, pentru că am lucrat la radio, iar acolo nu puteam vorbi cu limba lată. Joc teatru de atâţia ani si pot avea orice accent e necesar. Iar acum e necesar acesta!", spune Irina si zâmbeste.
Este determinată să urce, să câstige, să acumuleze, asa cum numai perfecţionistii sunt. Admite că este perfecţionistă, dar când o întreb dacă a fost cuminte si tocilară în scoală, se burzuluieste si vrea să stie de ce toată lumea o crede tocilară. "Eram cuminte si nu ieseam din cuvântul profesorilor care îmi plăceau. Luam note bune la materiile care îmi plăceau. La restul nu-mi băteam capul deloc. Nu mă duceam la discotecă, e adevărat, dar mă duceam la rockotecă si-mi puneam si un cercel în buză", spune plină de mândrie. Mă rog, cercelul era fals, primit ca adaos la o revistă, dar era impresionant si lumea o întreba plină de compătimire dacă a durut-o. "Un cercel în buză era o chestie în Botosani!", comentează ea.
Dacă a învăţat ceva în anii acestia, de la invitaţii pe care i-a avut si din evenimentele la care a fost martoră, este "să disimulez si să fac spectacol de dragul spectacolului, după care să stergi totul cu buretele, atunci când spectacolul s-a terminat. Am avut un invitat care s-a certat cu un alt politician, s-au făcut albie de porci, iar când jurnalul s-a terminat si-au dat mâna, iar primul s-a scuzat si mi-a zis că a încercat să facă audienţă. Niciodată n-o să-ţi dai seama de adevărata personalitate a unui politician de la televizor. Ce vedem noi sunt personaje si orice aparentă improvizaţie este foarte bine calculată. Mi-am dat astfel seama cât este de important să joci teatru în viaţa reală. Si care sunt tehnicile. Desi eu prefer să joc teatru numai pe scenă, zic mulţumesc pentru lecţie, pentru că acum nimeni nu-mi mai poate vinde gogosi".
Ce nu stie nimeni despre Irina Petraru
• În facultate a făcut un film de amatori, difuzat pe youtube.com. Joacă rolul unei femei dace, într-o comedie despre daci si romani. Decorurile, costumele, cateringul au fost în regie proprie, adică au venit cu ele de acasă.
• A fost crescută de străbunica ei, un adevărat personaj de roman: o frumoasă poloneză refugiată în România fără să stie altceva decât poloneza si care la 20 de ani vorbea deja patru limbi străine, toate învăţate în exil. (sursa: revistafelicia.ro)
