DANIELA BEJINARIU
La doar 15 ani neimpliniti, Daniela Bejinariu are deja un palmares care ii certifica nu numai talentele, ci si consecventa cu care se implica in proiectele generatiei sale, si nu numai. A obtinut premii la concursuri literare si de muzica:
Premiul I - Proza la Concursul National "Eminescu, Beethoven al graiului romanesc", la editiile 2009 si 2010,
Premiul I - Poezie la Concursul National "Eminescu, Beethoven al graiului romanesc", la editia 2010,
Premiul I - Traduceri – Limba Engleza la Concursul National "Eminescu, Beethoven al graiului romanesc", la editia 2009,
Premiul II - Proza la Concursul National "Ion Creanga", editia a V-a 2010,
Premiul I la Concursul Judetean "Povesti de Iarna",
Premiul I la Concursul Interjudetean de Poezie "Constantin Dracsin", s.a.
Si muzica i-a daruit fericiri:
Premiul Special al Juriului la Festivalul Interjudetean de muzica Folk "Cetatea Veche", editia 2010,
Premiul Special al Juriului la Festivalul National de muzica Folk "Seri Melancolice Eminesciene",
Premiul II la Festivalul National de Muzica Folk "Nord-Est Folk", editia I, 2011,
Premiul I la Festivalul interjudetean de muzica Folk "Cetatea Veche", editia a VIII-a, 2011,
Premiul Special "Lacrima de timp" la Concursul de creatie literara zonala "Sadoveniana", editia a VII-a, 2010,
Premiul I la Concursul de poezie "Sasa Pana", editia a III-a, s.a.
Locul I la Olimpiada de engleza, faza judeteana.
"E u... d o a r i n c e r c s a s c h i m b l u m e a!"
In urma cu peste 5 ani, o fetita din Dorohoi castiga un premiu - probabil primul din viata ei de... scriitor! - cu o proza dedicata bunicului, la Concursul "O poveste de copil", organizat de Asociatia Clubart. De atunci, cuvintele si-au urmat firesc inaltimile, au construit poeme si, mai tarziu, au capatat melodicitate, pentru ca fetita de atunci, astazi adolescenta, este una dintre cele mai talentate interprete folk din aceasta parte de tara. Asadar, Daniela, iti adresez o intrebare devenita obsedanta in primii ani dupa Revolutie: Ce ai facut in ultimii 5 ani?
In ultimii cinci ani am cazut, m-am ridicat, am cazut, m-am ridicat, am cazut, m-am ridicat... si as putea umple pagini multe. Pagini care rezuma. Poate ca asta e esenta vietii: sa accepti ideea caderii, mai mult, s-o anticipezi, si sa ajungi la nivelul la care ai capacitatea sa te ridici singur. (poate, cu fiecare cadere ajungi mai sus. Cine stie?)
Nu am construit poeme si nu fac literatura. Eu ma scriu. As putea sa spun ca scrisul e un hobby si ca e o placere, dar as minti cu nerusinare. Scrisul pentru mine e un refugiu, o refulare, locul unde toate nemultumirile si frustrarile mele se canalizeaza. Scrisul, asadar, ma completeaza si mi-e necesitate. Niciodata nu am cautat sa-mi imbunatatesc stilul si nu am facut compromisuri doar pentru ca "ar suna mai bine asa...". Ce-am avut de spus, am spus. Si spus a ramas, iremediabil.
Generatia ta pare sa fie una dintre cele mai controversate, parte din cauza nonconformismului manifestat deseori in exces, parte datorita realelor capacitati intelectuale pe care le manifestati. La acestea se adauga desele acuzatii legate de nivelul de educatie - strict informational, scolar. Cum isi priveste un adolescent ca tine propria generatie?
Stiu, stiu faptul ca generatia mea este una mai dificila, dar poate a fost si putin judecata fara fond. Evident este vorba si de vesnica neintelegere dintre generatii de care cu totii stim si cu care toti ne-am obisnuit. Timpurile se schimba, oamenii se adapteaza. Intr-adevar, pitipoancele si cocalarii par a fi la putere, dar exista si oameni extraordinari. Pana acum, pot sa afirm fara rezerve ca am cunoscut oameni minunati! Se cunoaste, evident, marea diferenta dintre noi si parintii nostri si, mai mare, intre noi si bunicii nostri. Ei se descurca intr-o varietate de situatii pe cand noi... mai putin.Incerc mereu sa fac abstractie de oamenii neoameni. Incerc sa-i vad doar pe cei care merita sa fie vazuti, ascultati, intelesi. Vad in generatia mea o groaza de oameni neintelesi, neascultati, pe care lumea nu a avut timp sa-i vada. Multi dintre ei au pierdut lupta cu inertia, altii cu greu au rezistat, putini dintre ei au reusit cu adevarat. Generatia noastra nu a fost investita cu destula incredere sau poate a primit prea multa incredere. Nu pot sa spun ce s-a intamplat de fapt. Cert e ca generatia mea e una "grea" si am impresia ca vor urma si mai "grele".
Care este modelul tau in: literatura, muzica, teatru?
Mi s-a reprosat cateodata ca sunt perfectionista (de parca exista o limita clar definita intre defecte si calitati... sau intre orice altceva!). Spun asa: Nichita Stanescu pentru forta pe care o pune in cuvinte, pentru modul in care poezia lui se pliaza pe viata, pe oameni; Adi Bezna pentru modul in care transpune realitati in acorduri de chitara.
Cum arata viitorul tau in Romania? Ai pleca din tara daca ti s-ar oferi prilejul?
Nu-mi place sa gandesc la viitor. Viitorul e chiar in clipa asta. Daca as pleca din Romania?As pleca, cu foarte multe regrete. As pleca. Iubesc romanii si limba romana! Sunt dezamagita de ce au facut actualii si fostii din statul Romania, dar Romania mea e alta. Romania mi-s romanii.
Ce loc ocupa folkul in viata ta?
Folkul a avut un mare rol in formarea unei dani si atat. Ar fi ridicol sa ma apuc sa enumar niste "avantaje" si niste "dezavantaje". Una dintre marile mele dezamagiri a fost atunci cand am descoperit ca uneori, deseori, cuvintele nu pot cuprinde sentimentele si trairile noastre, practic, ca nu ne pot cuprinde in totalitate. Pentru mine, folk e omul cu chitara, cantandu-si poezia. Folk e in acelasi timp canticul de doina si protestul. Folkul aduna extreme si le tese armonios, rezultand o intamplare cu oameni.
Cum ar spune Adi Bezna: In lumea aceasta cu multi Dumnezei, sa ramanem cu unul sa nu fim ca ei.
Te implici in proiecte sociale, culturale, in tot ce poate contribui la dezvoltarea ta spirituala. O faci din convingere, dintr-un impuls adolescentin sau din curiozitate, din nevoia de a experimenta tot ce "este omenesc"? Cum te formeaza ca om contactul cu cat mai multe grupuri sociale?
Eu... doar incerc sa schimb lumea. Da, incerc sa schimb aceeasi lume care imi spune ca e inutil sa muti muntii cand poti trece pe langa ei, aceeasi lume care, poate, mi-a spus ca e ridicol si absurd sa iti doresti asa de mult de la o singura viata, lumea care se trezeste in fiecare dimineata, merge la munca, isi indeplineste fisa postului, ajunge acasa, se propteste in fata calculatorului/televizorului, mananca, se culca, si spera ca totul va fi bine. Aici totul tine de mentalitate, mai exact, de deschiderea pe care o are un om, de cat de mult isi ingaduie siesi sa-si largeasca orizonturile. Contactul cu oamenii iti ofera o imbucatura sanatoasa de realitate. Practic, te face sa realizezi anumite lucruri, te autoeduca, te stimuleaza... Adica toti factorii sunt prielnici tie cand te implici intr-un proiect. Si insist pe "te implici" pentru ca trebuie sa crezi, sa vrei si sa sacrifici anumite lucruri.Voi da un exemplu concret: cand a avut loc concursul "Vorbeste-ne despre ce vrei tu sa te faci cand vei fi mare", am gasit o lucrare a unui elev de clasa a VI-a care spunea ca "atunci cand voi fi mare vreau sa devin fericit", un raspuns care m-a impresionat atat de mult incat saptamani la rand m-am gandit doar la simplitatea si adevarul cuprinse in cele cateva cuvinte. Pot spune ca atunci mi s-a confirmat ca DA! se merita! Chiar se merita!
Care sunt planurile de viitor?
Nu exita niste planuri de viitor, nu exista o anumita optiune pentru facultate. Nu cred ca exista in Nomenclatorul de Meserii o meserie care sa mi se potriveasca, asa ca probabil voi inventa eu una. Desi asta e discutabil...
Oricum profilul este UMAN.
Unde te vezi peste... 10 ani, sa spunem...
Oooh, Carpe Diem!
Nu cred in anticiparea viitorului, desi stiu ca e utila si e o urmare a gandirii inteligente si precaute. Zic ca nu cred, dar in adevar nu stiu sa anticipez curgerea faptelor. Cred in destin, imi doresc sa calatoresc, imi place albastrul, daca asta ajuta cu ceva...
Daca mesajul tau ar conta in acest moment si ar avea puterea de a schimba ceva in viitorul imediat, care ar fi cuvintele pe care le-ai adresa semenilor tai?
"Adevarata intelepciune este sa-ti recunosti propria ignoranta", spun cuvintele lui Socrate. Stiu ca vorbele mele nu au atata substanta ca ale marelui Socrate, dar imi doresc pentru noi sa ne "inteleptim", sa fim OAMENI, nu doar reprezentanti ai rasei umane, si sa deschidem ochii! Iubiti poezia, serile frumoase de toamna, oamenii frumosi si albastrul! Albastrul e asa o culoare de frumoasa!
Drozba i mir!
(A consemnat Florentina Tonita)
