Născut în 1956 la Darabani, într-o familie de români basarabeni care au trecut Prutul odată cu trupele române împinse înapoi de sovietici. Tatăl, Serghei Chitic, a absolvit o şcoală de muzică la Cernăuţi şi a devenit unul dintre lăutarii celebri, care înveselea nunţile şi petrecerile celor din satele de pe malul Prutului. Generaţii la rând rememorează imaginea bătrânului Serioja, care îşi lua fiul cu el la nunţi. Tatăl a fost primul profesor, iar instrumentul la care a încercat primele note muzicale a fost vioara. Faţă de acordeon a trăit o dragoste la prima vedere, după ce tatăl său a adus un astfel de instrument în casa lor. A început să cânte la acordeon la 8 ani, la 9 ani fiind deja membru al formaţiei cu care Serghei Chitic cânta la nunţile din satele din împrejumiri. A colindat toate localităţile din zonă împreună cu tatăl său şi îşi aduce aminte cu mare plăcere despre lăutarii vestiţi din zonă, de la fiecare având câte ceva de învăţat.

"La început, când eram copil, nu rezistam toată noaptea, şi pe la ora 8 seara tata mă trimitea la o casă în satul în care cânta. Dormeam şi reveneam la nuntă dimineaţa. Îmi era drag să merg cu tatăl meu, învăţam ceva de la toţi lăutarii. După ce am crescut, cântam toată nunta, dar nu eram acordeonul principal, ci Costel Muraru era. Nunţile de atunci erau altfel decât în ziua de astăzi, ţineau chiar şi trei zile. O zi venea naşul, a doua zi socrii, şi tot aşa. Atunci încheiai contractul pentru nuntă şi se stipula "de la început până la sfârşitul nunţii". Mai târziu s-au precizat exact orele". Îi aminteşte nu lipsit de emoţie pe violoniştii Constantin Badurlă, Alexandru Vîzdoagă, acordeonistul Costel Muraru şi familia de muzicieni Constandache: Gelu, Ilie şi Maricica, chiar şi pe Zîna Andronic. "În general, oamenii din zona oraşului Darabani sunt buni cunoscători ai muzicii" a spus Dan Decebal Chitic.

De la vioara "de un sfert" până la acordeonul de 6000 euro

Spune că toată viaţa s-a ocupat de muzică. "Nu m-am gândit niciodată la altă meserie", mărturiseşte artistul. Recunoaşte cu sinceritate că acordeonul este un instrument mai uşor decât vioara, dar afirmă că "orga de braţ" este destul de complex. Nu intervine în melodiile pe care le cântă decât pentru a le prelucra pentru orchestră sau pentru acordeon. Este adeptul originalităţii şi spune că atâta timp cât vrei să faci folclor nu trebuie să ieşi din tipare. A cules multe melodii de pe meleaguri dărăbănene şi deşi nu a dorit să le modifice, a încercat mereu să ofere o maniere interpretativă personală. Nu a încercat să copie pe cineva anume ci a dorit să ofere personalitate instrumentului. În copilărie participa foarte des la festivaluri, concursuri, de fiecare dată luând premii. Era pus în copilărie de colegii de joacă să le cânte, iar mai târziu, nu de puţine ori a fost trimis acasă de la bal după acordeon. La reuniunile liceale era invitatul permanent.

Chiar dacă a început să cânte la vioara "de un sfert" oferită de tatăl său, spune că în prezent nu poate avea un instrument favorit datorită evoluţiei tehnologiei. Foloseşte câte un acordeon pentru fiecare gen de muzică. Instrumentul cel mai scump la care cântă acum valorează 6000 de euro, dar spune că aceasta este de cinci ori mai ieftin faţă de acordeoanele cele mai performante pe care le utilizează marii instrumentişti ai lumii. Vioara de un sfert a dăruit-o fiicei unui prieten de la Botoşani, care în prezent este profesoară de muzică în oraşul lui Eminescu. "Tatăl meu nu a fost de acord să dau acea vioară, pe care dorea să o păstreze ca amintire, dar eu am dăruit-o cu plăcere", ne-a mărturisit băiatul lui Serioja.  

Telefonul lui Ioan Cobâlă l-a urcat pe marea scenă a folclorului
românesc

 

A început liceul la Darabani, dar nu a mai apucat să-l termine aici deoarece un telefon al maestrului Ioan Cobâlă avea să-i îndrepte paşii spre scena mare a folclorului românesc. Nu ştie nici astăzi prin ce împrejurări a fost remarcat, cert este că dirijorul botoşănean a sunat la Casa de Cultură din Darabani, condusă pe atunci de Didiţă Colescu, şi l-a cerut pe Dan Decebal Chitic. Astfel, din clasa a XI-a de liceu devine acordeonist al Orchestrei Rapsozii Botoşanilor. Şi-a finalizat apoi studiile liceale la Botoşani şi cânta în paralel la ansamblul botoşănean. "Poate dacă terminam liceul la Darabani, altul era drumul meu în viaţă", a spus artistul.

În 1980 părăseşte Rapsozii Botoşanilorşi pleacă la Ansamblul "Ciprian Porumbescu" la Suceava împreună cu Mina Pâslaru, moment pe care-l consideră un pas decisiv în cariera sa. Celebrul trompetist Alexandru Havriliuc şi profesorul Dominde au fost cei care au venit la Botoşani pentru a-l convinge pe dărăbănean să meargă la Suceava. Soţia sa s-a lăsat mai greu înduplecată să plece din Botoşani, dar în final, familia Chitic s-a mutat în judeţul vecin. Artistul spune că atunci exista o diferenţă enormă între cele două ansambluri folclorice, "Ciprian Porumbescu" numărând peste 35 de instrumentişti, în timp ce la Botoşani erau mai puţin de jumătate. Dincolo de legăturile profesionale sau personale care îl leagă astăzi de artiştii de Rapsozii Botoşanilor, o serie de amintiri petrecute alături de muzicienii botoşăneni rămân de neuitat. La Botoşani i-a cunoscut pe Ion Dolănescu, Irina Loghin sau Mina Pâslaru. Împreuncă cu Ansamblul "Ciprian Porumbescu" a urcat pe scenele lumii alături de cei mai mari artişti români, amintindu-i aici pe o parte dintre ei: Maria Cornescu, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Laura Lavric, Sofia Vicoveanca sau Mina Pâslaru.

A cântat pentru familia Ceauşescu şi pentru Regele Spaniei



A străbătut lumea în lung şi în lat, cântând în mai toate marile oraşe ale Europei, dar şi în SUA sau Japonia. În insulele nipone, unde a cântat alături de Sofia Vicoveanca, s-a simţit cel mai bine, chiar dacă onorariile nu erau foarte mari. Un moment emoţionant l-a trăit în Chicago, la un spectacol pe afişul căruia mai erau Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Marius Ţeicu, Angela Similea şi Corina Chiriac. "In timpul spectacolului, un bărbat s-a apropiat de scenă de mai multe ori. La un moment dat, s-a îndreptat spre soţia sa şi a spus: <<El e!>>. Erau familia Dobrincu din Darabani. Cu Lucreţia fusesem coleg de clasă în şcoala generală. Nu-i mai văzusem de 30 de ani. Ne-au invitat apoi la ei şi suntem buni prieteni şi în prezent", povesteşte artistul. A cântat pentru diferiţi oameni politici, miniştri, ambasadori din diferite ţări. A participat la două recepţii ale soţilor Ceauşescu şi a cântat şi pentru Regele Spaniei, Juan Carlos. A străbătut Oceanele Atlantic şi Pacific cu nava de croazieră "Legenda mărilor" din Miami până în Alaska, cântând timp de nouă luni de zile pentru pasagerii vasului. "Atunci am văzut toată lumea" precizează acordeonistul, care recunoaşte că a avut parte de un contract foarte avantajos în acea croazieră.

Prieten cu Jean Constantin şi Ionuţ Dolănescu, Florin Piersic i-a dedicat un spectacol



Dintre artiştii cu care a colaborat, Jean Constantin şi Ionuţ Dolănescu ocupă un loc special în sufletul său. "Am fost bun prieten cu regretatul Jean Constantin, un om cu o inimă foarte mare. În timpul unui turneu la Graz, în Austria, Florin Piersic mi-a dedicat un spectacol deoarece era ziua mea de naştere. O să vă aduc caseta acelui spectacol ne-a promis artistul. Cu Ionuţ Dolănescu am participat la multe spectacole în America. El este un foarte bun prieten al meu, dar şi un interpret de excepţie", a adăugat Chitic. Are cunoştinţă de formaţiile care activează în prezent în zona oraşului Darabani şi despre muzicienii originari din zonă. L-a remarcat la o nuntă la Suceava pe Adrian Flautistu, fiul dărăbăneanului Marcel Flautistu. "A venit cu o formaţie de la Bucureşti. Am fost profund impresionat cum cântă. Îl felicit pe această cale a spus Chitic. De asemenea, instrumentistul a fost coleg atât la Rapsozii Botoşanilor cât şi la Ansamblul "Ciprian Porumbescu" cu muzicianul originar din Darabani, Constantin Atodiresei.



A jucat si fotbal la Sanatatea Darabani. Talentul e transmis mai departe

Chiar dacă revine din ce în ce mai rar la Darabani, deoarece părinţii săi nu mai sunt, artistul spune că rămâne foarte legat de oraşul natal. La oricine revin în Darabani, mă primeşte foarte bine. Muzicianul a jucat chiar şi fotbal la echipa de glorie a oraşului, Sănătatea Darabani, cu antrenorul Chirica Puşcaşu la timonă. "Aşteptam să prind şi eu un loc la Sănătatea, în caz că se accidenta cineva", a spus Chitic. "Vorbeşte baliverne dacă spune că nu avea talent. A fost un fotbalist jos pălăria", a fost replica profesorului de sport dărăbănean. Cu aproximativ o lună de zile în urmă a cântat chiar la nunta a doi însurăţei dărăbăneni, la Dorohoi. "Culmea, că mirii fiind mai tineri, nici nu ştiau că sunt din Darabani", a menţionat artistul, care spune că în judeţul Suceava este o concurenţă acerbă în domeniul său. Este reţinut în a preciza onorariul său la un asemenea eveniment. "Se câştigă cât să poţi trăi. Sumele pornesc de la 1000 de euro, până mai departe, diferă în funcţie de persoană. Unii oameni câştigă mai mult, alţii mai puţin, dar trebuie să cânţi şi pentru aceştia din urmă" ne mărturiseşte instrumentistul. Copiii săi transmit mai departe talentul familiei Chitic. Ionuţ Dragoş şi Ina Andreea au absolvit Conservatorul, băiatul fiind deja membru al Ansambului "Ciprian Porumbescu", iar nora sa, Elena Simionesei Chitic cântă în formaţia Chorus.

(Citeste material complet pe darabaneni.ro)

 

 

CITEȘTE ȘI: "PSD Botoșani: Investiții făcute de echipa PSD în sistemul educațional botoșăne..."