Într-o după-amiază de început de noiembrie, sute de elevi şi părinţi aplaudă apariţia pe scenă, în efemera lumina a reflectoarelor, a unui profesor. Tocmai se stinsese ultimul acord al Concertului orchestrelor reunite ale liceelor de artă din Botoşani şi alte două orăşele din Germania. Bucuria elevilor, explozia de aplauze şi respectul cu care elevii şi-au întâmpinat profesorul, dar mai ales zâmbetul de pe chipul dascălului au atras atenţia, într-un timp tot mai vitregit de astfel de gesturi.     

Telefonez unui profesor al Liceului de Artă din Botoşani şi cer detalii despre Claudia Maria Hamburda, profesor de germană. Simt de la celălalt capăt al firului o ezitare apăsătoate. "Doamna Hamburda... Păi, este un om extraordinar, nu cred că se poate spune ceva rău. Din punct de vedere moral este un exemplu pentru noi toţi", mi se răspunde. Înţeleg şi mă mâhneşte gândul că, obişnuiţi să se scrie doar despre incidente şi accidente, unui profesor nu îi vine să creadă că ne interesează un om tocmai pentru că acesta este frumos, corect, iubit, apreciat.

Facem mai departe "cercetări" şi da, avem cu adevărat un om de valoare. 

"Da, doamna Hamburda Claudia este un om deosebit, de o eleganţă morală care impune respect, un dascăl care constituie un model atât pentru generaţiile de elevi pe care le-a educat, cât şi pentru colegi. Un prieten pe care poţi conta. Verticalitatea şi dăruirea doamnei profesor, dragostea pentru Frumos, pentru Artă, respectul pentru realele valori ale vieţii prin care ni se strecoară drumul, o punctualitate şi o eficienţă a cuvântului dat, cu adevărat de marcă nemţească, sunt doar câteva tuşe din culorile care creionează portretul unui adevărat mentor, pentru care complexitatea vieţii se reduce la adevăruri simple care aduc fericirea la îndemâna fiecăruia dintre noi", ne spune Mihaela Arhip, profesor de română la Liceul de Artă Botoşani.

Cuvinte la fel de frumoase aflăm şi de la Mihaela Livadaru, directorul Liceului de Artă. "Doamna Hamburda este aici, în liceul nostru, de foarte multă vreme, cel puţin eu am găsit-o aici", mărturiseşte Mihaela Livadaru. O rugăm să ne fie complice şi să ne ajute să aflăm mai multe despre distinsul dascăl Claudia Hamburda, fără însă ca aceasta să bănuiască surpriza noastră.

Şi iată cum Claudia Hamburda "a povestit" pe îndelete, la cererea directorului său, lucruri pe care noi acum le dăm mai departe, întru cinstirea şi admiraţia pentru o viaţă de om închinată formării şi educării noastre şi a copiilor noştri. 

S-a născut pe pe 27 iulie 1948, în Rădăuţi, Bucovina, unde a şi urmat cursurile şcolare. Îşi apreciază profesorii de atunci, la care admiră calităţile didactice şi pe care îi consideră adevăraţi oameni de cultură, lângă care desfăşoară o intensă activitate în şezători literare, în formaţia de cor sau dansuri populare.

Din 1966 până în 1971 urmează cursurile Facultăţii de Filologie, secţia Limba şi literatura germană-limba şi literatura română, a Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi.

Chiar de la absolvire este repartizată ca profesor de limba germană la Şcoala 6 din Botoşani, astăzi Grup Şcolar Dimitrie Negreanu, din Botoşani, dar predă în aceeaşi perioadă şi la Colegiul Naţional "A.T.Laurian".

După şase ani de catedră obţine prima bursă în Germania, pentru un curs de o lună la Hamburg.
 
"Fac cunoştinţă cu profesori de pe alte continente şi cu o altă civilizaţie. Urmează şi alte burse în perioada socialistă: 1985 la Bremen, 1989 la Weimar, în fosta Republică Democrată Germană. De fiecare din aceste cursuri sunt legate impresii şi amintiri de neuitat. Totodată, ele mi-au oferit şi posibilitatea de a exersa limba vie, vorbită în mediul ei, metoda perfectă de a învăţa o limbă străină", marturiseşte Claudia Hamburda.

Pentru activitatea  din acea perioadă este distinsă, în anul 1984, cu titlul "Profesor Evidenţiat". Din septembrie 1985 până în septembrie 1989 activează, cu o jumătate de normă, ca inspector pentru limbi moderne la Inspectoratul Şcolar.

"Cutreier şcolile din judeţ şi-mi dau seama de ce nu rămân absolvenţii tineri din alte judeţe la posturile pe care sunt repartizaţi", îşi aminteşte Cluadia Hamburda despre acea perioadă.

După anul 1990 se deschide la Bucureşti Institutul "Goethe" de promovare a culturii, civilizaţiei şi limbii germane în lume, care preia în urma unei convenţii cu Ministerul Învăţământului perfecţionarea  profesorilor de limba germană din România. Urmează alte burse în Germania şi Austria, dar şi la Bucureşti, la Institutul "Goethe" sau Mediaş, la Centrul Cultural German, în diferite centre ale Institutului "Goethe" din Germania şi la Viena.

Este membră a Asociaţiei naţionale a profesorilor de limba germană, participând anual la Conferinţele naţionale şi internaţionale ale acesteia. Face parte din formatorii naţionali pentru limba germană, recunoscuţi de Ministerul Educaţiei.

"La solicitarea Institutului "Goethe" organizez cursuri de perfecţionare pe diferite competenţe cu colegii mai tineri. Am făcut parte din Comisia Naţională de limba germană pentru curriculum şi am participat la elaborarea programelor pentru clasele a 9-a, a 10-a, a11-a, a 12-a. Împreună cu 8 colege am elaborat un manual complex pentru clasa a 3-a, care cuprinde cartea cu povestea şi imaginile, caietul de lucru al elevului, cartea profesorului cu îndrumările metodice şi două CD-uri", povesteşte Doamna Profesor.

Face parte din comisiile de evaluare ale olimpiadelor de limba germană, naţionale şi internaţionale, dar se preocupă şi de atragera elevilor către studiul limbii germane.

"Am urmărit să le formez competenţa de comunicare în limba germană. Elevii au susţinut examene în ţară şi în străinătate (la Hollabrunn, în Austria) şi au obţinut Diplom Deutsch şi Zertifikat Deutsch,care le atestă competenţele în limbă. În 1994 am plecat cu 33 de elevi de la Şcoala 6 "Grigore Antipa" şi de la Liceul de Artă "Ştefan Luchian", unde predau din 1985, într-o excursie de studiu în Germania, la invitaţia şcolii din Murnau, Bavaria. Elevii au participat alături de copiii germani la cursuri", îşi aminteşte cu mândrie Claudia Hamburda.

Pentru activitatea remarcabilă în slujba şcolii şi pentru merite deosebite în modernizarea predării disciplinei Limba germană, a primit în 2004 Medalia "Meritul pentru Învăţământ" clasa I-a, iar în 2006 Diploma de Excelenţă.

Împreună cu partenerii germani, a înfiinţat în 1990 Asociaţia umanitară non profit CARITAS, prin care a ajutat şi ajută multe persoane cu probleme sociale. Pentru această activitate, a obţinut din partea Mitropoliei Moldovei "Distincţia de Vrednicie", în anul 2005.

"Munca de dascăl la catedră nu m-a obosit niciodată. Iubesc copiii şi adolescenţii, mă fascinează să urmăresc maturizarea lor şi mă bucur de succesele lor. Nu am avut niciodată vreun conflict cu un elev, am încercat să-i înţeleg  manifestările şi să mă apropii de el, să-l respect ca fiinţă umană. De aceea îmi face şi acum plăcere să lucrez cu elevii". Sunt cuvintele unui om, unui dascăl cu zeci de ani de muncă la catedră. O muncă uriaşă, care astăzi, când dascălii ar trebui să se bucure de câştigul celor 20 de democraţie, s-a transformat de fapt într-o luptă pentru supravieţuire.
 
De unde are acest Dascăl puterea de a-şi iubi învăţăceii?
De unde are acest om resurse să creadă în adevăr, în frumos, în decenţă şi succes?

Pentru ei, pentru astfel de profesori, merită să credem într-un sistem care, iată, nu este cu totul pierdut. O reverenţă şi o sinceră apreciere din partea noastră şi a tuturor celor care cred că avem nevoie de dascăli!   


(Mulţumim doamnei Mihaela Livadaru, director al Liceului de Artă "Ştefan Luchian", pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material).