"Pe vremea mea, actorii visau să devină vedete. Astăzi, vedetele visează să devină actori", spunea celebrul Laurence Olivier (n.1907 – m.1989), actor de Oscar. Un timp pe care îl străbatem încă, dacă ar fi să ne perindăm privirea pe sticla televiziunilor sufocate de vedete şi vedetisme de tot soiul.

Însă, dincolo de pâcla amatorismului cotidian se află o zonă a artei pure, sincere, nedisimulate şi necotropite.

Acolo, după cortina tot mai grea şi mai impunătoare a zilelor noastre, discret şi tot mai singur, există Actorul. El, cel lipsit de orgoliu, golit de eu-l propriei personalităţi, dar care îşi locuieşte lăuntrul cu zeci de personaje. 

Andrei Ciopec este unul dintre ei. El este Actorul. Are cumsecădenie, simplitate, educaţie, inteligenţă, generozitate. Nu este o exagerată înşiruire de vorbe. Rareori ne este dat să găsim la un actor tânăr o asemenea exuberanţă în a se dărui publicului său. Pentru că actoria este, pentru Andrei Ciopec, o formă de evoluţie pentru sine spre a adăuga un plus în dezvoltarea societăţii din care face parte. Sau, cum mărturiseşte chiar el, pentru tinerii care aspiră la o carieră în teatru, despre "...drumul căruia nimeni nu i-a dat de capăt: al dezvoltării individului pe plan profesional și social. Dacă m-aș lua pe mine ca exemplu, caut o modalitate prin care fiecare act artistic al meu să aibă un scop nobil și un impact pozitiv în societate… spre asta tind".

Or, actorul născut în Botoşani, plimbat prin "depărtate Americi" şi tulburătoarea Spanie, este în sine un om spiritual, atras de tot ce înseamnă creaţie şi artă de calitate. Andrei Ciopec scrie poezii, cântă la chitară, face iluzionism şi ascultă muzică, multă muzică bună.

Drumul spre actorie

Andrei Ciopec are 28 de ani. A cochetat cu actoria încă de la grădiniţă, când frecventa cercul de la Palatul Copiilor Botoşani. A continuat pasiunea şi în gimnaziu, îndrăznind să treacă şi pragul Şcolii Populare de Artă. A absolvit, în anul 2005, cursurile Colegiului Economic Octav Onicescu din Botoşani, unde a activat în trupa de teatru. Însă drumul spre teatrul profesionist a fost ceva mai ocolit, prima opţiune pentru facultate nefiind Actoria, ci Administrație și afaceri, secția Administrație publică, în cadrul Universității București.

A plecat în SUA, unde a urmat un curs de actorie şi a jucat în câteva producţii, alături de Dolph Lundgren, Michael J. Wihte şi Scott Adkins. În anul 2011, întors în ţară, a fost admis la Actorie în cadrul UNATC Bucureşti, clasa prof. Florin Zamfirescu. A jucat în numeroase spectacole studenţeşti, dar şi în câteva scurtmetraje şi spoturi publicitare, precum şi în seriale de televiziune.



Credinţa în menirea teatrului depăşeşte zona teoretică, practică, limitativă, Andrei Ciopec fiind dintre cei care simt actoria ca o formă de "armonie între minte, trup şi suflet, pusă în slujba unui scop nobil, de a educa prin teatru".
 
Este unul dintre actorii selectaţi, în acest an, pentru Gala HOP. Se va prezenta în competiţie, la proba obligatorie, cu Russel Crowe imitându-l pe Johnny Cash, iar la proba individuală, Dorel, un mecanic părăsit de soţia actriţă. Show-ul individual va consta într-un spectacol de iluzionism "Nu e magie, e prosteală pe faţă", iar show-ul de grup va purta titlul "Lupte scenice Unde dai şi unde crapă".

Suflet deschis pentru public!

Spectacolul de licenţă al promoţiei sale, cu cel mai mare impact la public, pare să fie "Fraţii Karamazov", o adaptare a romanului lui Dostoievski, dramatizare de Bogdana Darie, cea care a semnat şi regia. Andrei Ciopec interpretează personajul Dimitrie Karamazov.
 
Un spectacol despre care Andrei Ciopec spune că tratează teme extrem de actuale societăţii de astăzi, precum iubirea, ura, gelozia, actuale. Teme sincere, adevărate, care îl ajută pe actor, ca şi pe spectator deopotrivă, să îşi deschidă sufletul.

"E o energie specială care se creează între actori şi spectatori. În momentul în care îi captezi, se creează o energie pe care tu o simţi, şi în momentul acela devine mai mult decât un act artistic. Publicul nu prea poate fi minţit. Noi venim cu adevăr, pentru că, altfel, omul simte când e minţit. Şi noi lucrăm cu sufletul deschis, pentru public. Şi publicul de la noi, din Moldova, este foarte receptiv. Ştiu cum sunt ai mei, cu suflet cald, pur, încă mai avem puritatea asta", mărturiseşte Andrei Ciopec într-un interviu pe unde radio, după un spectacol susţinut pentru publicul din Oneşti.

Actoria înseamnă pasiune, har, asumare. "Nu este o meserie pe care tu o alegi, ea te alege pe tine".
 
Însă, odată aleasă, actoria nu înseamnă meserie, job, loc de muncă. Teatrul nu se cântăreşte în remuneraţie lunară, ci în muncă, foarte multă muncă. 



"Lucrurile cu actorii prost plătiţi sunt şi nu sunt adevărate. În condiţii potrivnice, artiştii prosperă, este o replică în "Marchizul de Sade". Noi ne hrănim mai ales din lucrurile care aparent ne afectează, de acolo vine seva artistică. Un factor foarte important este munca. Cu cât eşti mai talentat, cu atât trebuie să munceşti mai mult. Adică mult ţi s-a dat, mult ţi se cere. Rezultatele vin direct proporţional cu volumul de muncă depus".

Andrei Ciopec nu face o meserie. El construieşte, cizelează personaje, se redefineşte ca om pentru ca el, spectatorul, să vadă pe scenă Adevărul. Grea misiune, dar nu imposibilă, după cum ne demonstrează actorul pe care sperăm ca, într-o zi nu foarte îndepărtată, să îl vedem pe scena de la Botoşani!

(Florentina Toniţă)
Sursa Foto şi poem: Facebook 



Prieteneşte, de Andrei Ciopec

Să-ţi tacă mintea când îţi vine să te lauzi
Să ai mâna legată când îţi vine să te-aplauzi
Să-ţi pui mâna pe ochi când crezi că ţi-s frumoşi
Când te mândreşti cu haina chiar tu să ţi-o descoşi
Când ai talent cu carul să ştii că e poruncă
Să înmulţeşti talantul, pe brânci  să treci la muncă
Şi nu uita să-ţi aminteşti în fiecare seară
Când multe ţi-a dat Domnul multe o să-ţi ceară
Când vrei să fii războinic să lupţi numai cu tine
Iar de străbaţi ogoare să semeni numai bine
De eşti un inginer ori un ţăran pe câmpuri la cosit
Nevoie e de toţi dar tot ce faci să faci desăvârşit
În scopuri nobile să îţi gaseşti mereu acoperire
S-adaugi rugăciune şi-ntreaga ta iubire
Purtând aceste haine nu umbli peticit
Şi-n ceasul cel mai rece vei fi fericit

De strigi în gura mare ce ai facut, ce faci
De crezi că-n marea lumii eşti singurul cârmaci
De crezi că ai vreun merit că ochii tăi sunt verzi
De vezi cu ei doar luxul şi omul nu îl vezi
De iroseşti şi cel mai mic din darul ce ţi-e dat
Eşti prada înşelării pe-un drum plin de păcat
De lupţi mereu cu alţii  doar să fii primul la sosire
Şi tot ce semeni naşte-n oameni doar mâhnire
De-ţi vine apăsat să calci pe seamănul mai mic
De faci lucruri măreţe care n-ajută la nimic
De uiţi a mulţumi Tatălui Ceresc
De uiţi să pui în toate gramul de "iubesc"
Atunci cu haina ta ruptă chiar din soare
Şi ceasul cel mai cald îţi va aduce întristare


 

 

 

 

 

 

 

CITEȘTE ȘI: "Gigi Becali, după eșecul de la Botoșani: ”Mândria nu are scuze” / ”Mi-a dat..."