Opiniile curg zilnic pe paginile ziarelor, formatorii de opinie sau manipulatorii de orice fel sunt pe poziţii. Cum se vede, însă, învăţământul românesc din interior?
Alexandru Şotropa este în clasa a XI-a a Colegiului Naţional "A.T.Laurian" Botoşani şi preşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor Botoşani. Recunosc faptul că, înainte de a-l vedea vorbind şi implicându-se într-un proiect cu adevărat important, un singur lucru mi-a atras atenţia, şi anume câteva cuvinte care îl caracterizau în calitate de candidat la funcţia de preşedinte al Consiliului Elevilor pe ţară, cuvinte care făceau referire şi la defectele lui Alexandru: "Este un elev merituos, care asigură traduceri pentru delegaţii străine care vizitează Botoşaniul şi este o persoană vizionară. Numai că oricâte calităţi s-au revărsat în el are şi ceva defecte observate de noi. Este prea tăcut şi cu prea mult bun simţ, uneori dăunându-i"...
Să aflăm, aşadar, ce crede despre învăţământul românesc un elev "cu prea mult bun simţ":
.jpg)
Asistăm de ceva vreme la o aparentă deteriorare a imaginii dascălului, dar şi a elevului, situaţie care, iată, pare să culmineze cu "lovitura" primită de Educaţie cu prilejul desfăşurării Bacalaureatului 2011. Cum se vede din interior această situaţie? Este vorba despre o falsă imagine, despre o deformare voită a realităţii?
Sunt tentat să invoc o conspiraţie la nivel înalt, pentru că aş fi în ton cu societatea actuală, dar voi rămâne pe poziţii. E adevărat, sunt foarte multe interese legate de Bacalaureat, dar, în fond, discutăm despre calitatea actului educaţional şi despre nişte lucruri apropiate de realitate. Mă întrebam zilele trecute care ar fi fost starea generală dacă examenul s-ar fi dat în condiţii stricte în toată ţara. Apoi, sistemul de învăţământ şi majoritatea oamenilor care îl alcătuiesc încă nu s-au adaptat în totalitate nevoilor tinerilor. Dar cel mai grav e că nu avem o educaţie "pe bune", iar de aici, poate, şi imaginea deformată. Criza din educaţie are rădăcini adânci, iar orice schimbare este privită de la bun început ca pe un eşec. Din păcate, cei responsabili de asta nu se bucură de prea multă încredere.
"Probabil cineva nu şi-a făcut treaba sau poate învăţământul românesc nu creşte oameni"
Era nevoie de măsuri drastice la examenele naţionale din România?
Mă tem că suntem departe de alte sisteme de educaţie în care examenele se dau fără un profesor care să vegheze asemeni unui poliţist. Din punctul meu de vedere, relaţia profesor-elev s-a degradat foarte mult, presupunând că a fost vreodată una bună. Elevul, în general, caută noi metode de a-şi înşela profesorul, iar acesta este într-o luptă continuă, încercând să se impună. E clar, de cele mai multe ori elevul pleacă de pe o poziţie inferioară, iar asta afectează predarea şi circulaţia informaţiei. Măsurile drastice sunt o soluţie a adulţilor care încearcă să ţină sub control, în mod forţat, tânărul, să-l împiedice din a trişa. Mi se pare grav că după 12 ani în care ai fost educat, cei mai mulţi pleacă cu gândul că vor copia. Probabil cineva nu şi-a făcut treaba sau poate învăţământul românesc nu creşte oameni.
Ce idealuri are un licean în România anilor 2011?
Nu pot vorbi decât despre idealurile mele şi asta destul de greu. Fericirea e un ideal la care aspir, mai ales fericirea pe care o dobândesc făcându-i pe cei la care ţin fericiţi. Sinceritatea, loialitatea, onoarea sunt valori după care ma ghidez şi pe baza cărora iau decizii. Cred ca un om e desăvârşit atunci când are un sistem puternic de valori, când iubeşte şi când reuşeşte să dea un sens existenţei sale lăsând acel ceva în urma sa.
"Oamenii căpuşă strică valorile actuale"
Dacă ai putea interveni în actuala legislatie privind învăţământul românesc, ce anume ai aduce în prim-plan? Unde se impune intervenţia de urgenţă, pentru îmbunătăţirea sistemului educaţional din România?
După părerea mea, trebuie intervenit urgent pe partea de curriculum deoarece mare parte din informaţiile predate nu sunt relevante pentru cei mai multi elevi. Aş stabili un număr minim de materii obligatorii, în rest aş lăsa elevul să aleagă cursurile pe care le consideră importante şi care l-ar ajuta. Apoi, aş oferi profesorului mai multă libertate în a decide ce va preda. Astfel, s-ar stimula competiţia între cadrele didactice, o competiţie care ar scoate în evidenţă dascălii talentaţi. Sunt tentat să cred că se acordă prea multe facilităţi anumitor categorii sociale, neglijându-se persoanele cu dizabilităţi, spre exemplu. Cred că se impune schimbarea politicilor educaţionale şi o direcţionare spre învăţământul informal şi nonformal.
De ce nu mai iubesc tinerii România, Alexandru? O Românie pe care, iată, nici tu nu ai cunoscut-o înainte de 1989, o Românie care pare să nu mai facă faţă exigentelor unor generaţii din ce în ce mai "pretenţioase"... Ce lipseste acestei ţări pentru ca tinerii să fie motivaţi să înveţe, să muncească şi să performeze?
România lor, a liderilor, oferă doar frustrări, printr-un sistem greoi, care promovează incompetenţa, corupţia şi ilegalitatea. Din pacate, suntem învăţaţi că trebuie să avem relaţii, că trebuie să oferim tradiţionala şpagă, că trebuie să plătim pentru a ne fi respectate drepturile. Oamenii căpuşă strică valorile actuale, iar tinerii au un număr limitat de opţiuni. Fie pleacă în străinătate, unde sunt plătiţi mai bine, dar suferă din cauza originii, fie rămân în ţară, unde se adaptează sau rămân cu iluzia schimbării. Din păcate, cei mai mulţi nu realizează cât de "bine" e construit sistemul. România se va schimba, în bine, doar atunci când va exista un interes în acest sens din partea celor care deţin puterea, până atunci, bine că trăiţi. Tinerii nu îşi găsesc locul în societatea actuală şi în mod sigur nu vor avea unul prea curând.
"Noi vom fi cei care vom verifica dacă prin spini se ajunge la stele!"
Cu ce gânduri ai candidat pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor şi cum vezi astăzi această decizie? Ai avut aşteptări mai mari, simţi că mai ai încă multe de făcut?
Aş putea spune ca am fost "racolat" în această organizaţie de Raluca Borş, fosta preşedintă,care mi-a fost un mentor în perioada de început. Am plecat în special cu gândul unei experienţe noi şi cu o nevoie internă de a mă afirma şi de a-mi dovedi că pot. Văd Consiliul ca o altfel de şcoală, iar din punctul acesta de vedere sunt convins că am luat o decizie foarte bună candidând. Aşteptările erau mult mai mari, sincer, mai ales că am luat contact cu sistemul şi mentalitatea unor pseudolideri. A fost o experienţă dură, dar una care mi-a conturat mai bine sistemul de valori după care ar trebui să mă ghidez. Încă există probleme în interiorul structurii, mai ales pe partea de reprezentare la nivel oficial, dar pe viitor se va remedia acestă situaţie.
Botoşaniul nu este un oraş universitar, ceea ce înseamnă că an de an tinerii părăsesc oraşul, foarte puţini dintre aceştia alegând să se întoarcă acasă după finalizarea studiilor. Este ceva ce te-ar atrage în Botoşani după ce vei fi terminat o facultate, master, doctorat şi o eventuală bursă în străinătate?
Sincer, nu vreau să mă stabilesc în Botoşani pentru că sunt atras mai mult de spiritul şi atitudinea oamenilor din Occident. Desigur, voi păstra legături cu această zonă şi voi încerca, pe cât posibil, să sprijin iniţiativele şi proiectele locale. Văd asta ca pe o provocare şi mai mult ca sigur nu voi abandona ideea.
Ce anume ar trebui să vedem în liceenii de astăzi şi crezi că nu mai suntem capabili să percepem? Dacă ai pleda pentru frumuseţea generaţiei tale, ce argumente ai aduce?
Generaţia mea sclipeşte prin diversitate, prin modul în care se afirmă. Suntem o resursă inepuizabilă de idei, de creativitate, de energie. Lucruri bune şi adevărate se pot întâmpla "prin noi înşine"! Suntem generaţia care va duce greul acestei perioade, care va trebui să mişte lucrurile, să pună adevărata temelie a societăţii democratice. Din noi se vor naşte liderii prin care lucrurile vor căpăta sens, care vor da o nouă dimensiune acestei ţări. Noi vom fi cei care vom verifica dacă prin spini se ajunge la stele!
Mulţumesc, Alexandru!
(A consemnat Florentina Tonita)
