Legea permite ca, în funcţie de faptă, dar şi de alte condiţii, unii inculpaţi să scape fără a face o zi de închisoare. Mai exact, instanţa de judecată poate dispune sancţiuni neprivative de libertate, cum ar fi supravegherea, la care să se adauge şi obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Potrivit normelor, munca în folosul comunităţii se aplică în cazul suspendării pedepsei şi, din momentul în care sentinţa devine obligatorie, persoana condamnată este obligată să efectueze acele zile de muncă în termen de 12 luni. În schimb, când vorbim despre amânarea aplicării pedepsei, munca în folosul comunităţii este facultativă. Mai este şi cazul amenzii penale, transformată în muncă în folosul comunităţii, atunci când persoana supravegheată are la dispoziţie doi ani de la data rămânerii definitive a sentinţei penale să efectueze "zilele de amendă".
"La 31 decembrie 2016, în evidenţa Serviciului de Probaţiune Botoşani aveam un număr de 569 de persoane care au ca obligaţie efectuarea muncii în folosul comunităţii. Asta înseamnă 40% din totalul cazurilor avute în evidenţă. Mai exact, din 1257 aflate în supraveghere la noi, 569 au şi această obligaţie", spune Lucia Cîmpan, şeful Serviciului de Probaţiune Botoşani.
Cum este arondată o persoană la o instituţie care acceptă munca în folosul comunităţii? De regulă, judecătorul dispune ca zilele de muncă să fie efectuate, la alegere, în două instituţii, alese din Baza Instituţiilor din Comunitate. "La prima întrevedere, după rămânerea definitivă a unei sentinţe, consilierul de probaţiune procedează la evaluarea persoanei ce trebuie să îndeplinească obligaţia muncii în folosul comunităţii, adică identifică abilităţile, experienţa de muncă a persoanei condamnate şi stabileşte care dintre cele două instituţii prevăzute de sentinţă este cea mai potrivită. Ulterior emite o decizie instituţiei respective, prin care instituţia este obligată să ofere acea posibilitate de muncă persoanei în cauză. Vorbim de muncă neremunerată. La finalul orelor de muncă, instituţia emite un document care va fi ataşat dosarului de supraveghere", adaugă Lucia Cîmpan.
Persoana supravegheată are obligaţia de a prezenta consilierului de probaţiune o adeverinţă medicală din care să reiasă că este aptă de muncă. Pe toată durata de supraveghere, coordonator este consilierul responsabil de caz, care monitorizează modul în care această obligaţie este efectuată la instituţia respectivă. Unii condamnaţi îşi îndeplinesc atât de bine sarcina, încât instituţia la care au fost arondaţi apreciază, în scris, modul în care s-a desfăşurat colaborarea. Alţii, însă, nu.
"Se mai întâmplă ca să ne fie sesizat, de către instituţiile la care o persoană a efectuat muncă în folosul comunităţii, că persoana respectivă a îndeplinit cu succes obligaţia, a fost foarte interesată, chiar pasionată de ce a făcut. Doar că mai sunt şi cazuri în care ni se semnalează şi viceversa, în sensul că persoana condamnată nu reuşeşte să se achite de obligaţiile respective sau nu reuşeşte să se achite în mod corespunzător, asta însemnând un comportament uşor neadecvat sau diverse probleme care pot apărea între persoana supravegheată şi instituţia respectivă".
Se pot sancţiona astfel de comprtamente? Da, Serviciul de Probaţiune solicită instituţiilor în cauză că atunci când constată că persoana supravegheată nu-şi îndeplineşte corespunzător obligaţia sau are un comportament necorespunzător, să informeze de îndată pentru ca, la rândul său, Serviciul să informeze judecătorul de caz. Judecătorul poate să revoce această sancţiune neprivativă de libertate şi să trimită respectiva persoană în penitenciar. "Chiar de curând am avut o sesizare că anumite persoane au un comportament necivilizat sau nu vor să facă ceea ce li se spune şi atunci am solicitat acelei instituţii să ne comunice în scris cine, în ce perioadă, cum s-a întâmplat, pentru ca noi să sesizăm ulterior instanţa de judecată", explică şeful Serviciului de Probaţiune.
În lista instituţiilor care acceptă la muncă neremunerată persoane condamnate se află multe primării din judeţ dar şi Muzeul Judeţean, Camera Agricolă, Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, Serviciul Local de Asistenţă Socială, Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati precum şi Direcţia de Servicii Publice, Sport şi Agrement.
Ce sarcini primesc persoanele condamnate? "Până acum, am avut patru persoane care au făcut muncă în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei de Drumuri şi Poduri, una în iarna 2015- 2016 şi alte trei anul trecut. Cel mai mult a avut de muncit o persoană cu 120 de zile. De regulă, au fost repartizaţi la Baza Botoşani şi au curăţat, alături de cantonierii noştri, şanţurile şi podeţele, exact ce au făcut ai noştri au făcut şi ei. Au fost cuminţi, harnici, şi-au făcut treaba, cu niciunul nu au fost probleme. Nu-i putem pune la birou, dar ce au făcut, au făcut bine", spune Cătălin Gheorghian, şeful DJDP.
Alţi condamnaţi, însă, au ajuns la Muzeu. "În principal au fost arondaţi către muzeele care au teren, pentru curăţarea grădinii, a copacilor, greblat. Noi le-am spus de mai multe ori că noi nu putem trimite acele persoane în muzeu, acolo unde avem patrimoniu. În general, au lucrat la „George Enescu” Dorohoi, la Liveni, acolo unde există muncă fizică. În fiecare an am avut cam patru- cinci. Şi acum au vrut să ne mai trimită, dar le-am spus că pe iarnă nu avem ce muncă să le dăm de făcut. Ei spuneau că la partea de hârtii, pentru că sunt persoane cu studii superioare, profesori, dar evităm contactul lor cu patrimoniul", explică directorul Muzeului Judeţean, Aurel Melniciuc.
Persoanele care trebuie să facă muncă în folosul comunităţii lucrează câte două ore pe zi, acestea echivalând cu o zi de pedeapsă. Orarul de desfăşurare a acestor ore de muncă este stabilit împreună cu consilierul de probaţiune şi cu conducerea instituţiei la care sunt arondate şi are în vedere şi programului serviciului pe care îl are deja persoana condamnată- în cazul în care are un loc de muncă. Ce se întâmplă însă dacă o persoană condamnată la închisoare cu suspendare şi cu obligativitatea efectuării de muncă în folosul comunităţii refuză să facă acest lucru? Serviciul de Probaţiune sesizează acest aspect judecătorului de caz care poate lua măsuri mult mai dure. Aşa s-a întâmplat în cazul unui tânăr, condamnat în primă instanţă de Judecătoria Dorohoi la un an şi şapte luni de închisoare cu suspendare pentru furt. Adiţional, tânărul era obligat să frecventeze un program de reintegrare socială şi să presteze 60 de zile de muncă în folosul comunităţii la Muzeul Dorohoi sau la Primăria Dorohoi. Obligaţiile nu au fost respectate, astfel că Serviciul de Probaţiune a solicitat instanţei să ia măsuri, ca atare bărbatul a fost plasat într-o unitate de detenţie pentru ispăşirea pedepsei.
