Societatea de Stiinte Istorice din Romania a analizat manualul de Istorie de clasa a VI-a si a constatat ca acesta contine 4 abateri de la programa scolara, deficiente de calibrare si selectie a informatiei, erori factuale, deficiente de terminologie, inadecvari ale materialelor didactice si ale activitatilor de invatare, precum si un numar prea mare de greseli lingvistice, de scriere si de tehnoredactare.
Societatea a adaugat, intr-un comunicat, ca aceste deficiente eclipseaza aspectele pozitive, care nu lipsesc cu totul din continutul manualului analizat.
"Pe baza informatiilor disponibile la aceasta data, nu se poate aprecia care dintre aceste neajunsuri se datoreaza autoarei manualului si care sunt datorate Editurii Didactice si Pedagogice", au transmis reprezentantii societatii.
Iata concluziile Societatii de Stiinte Istorice:
1. Erori au fost semnalate nu doar la manualul de istorie, ci si la manualele de la alte discipline (deocamdata manualele de geografie, biologie si matematica, dar lista este deschisa); aceasta constatare la indemana oricaruia dintre noi umple de ridicol pe aceia care incearca sa ne convinga ca in cazul fiecarui manual este vorba de un caz special, izolat, singular, si ca raspunderea revine doar autorilor de manuale.Nu se pune problema de a exonera pe autorii de manuale care au gresit, uneori flagrant. Este insa evident ca avem de-a face cu un sistem rau conceput si prost manageriat, care garanteaza esecul si pentru care raspunderea se plaseaza la un cu totul alt nivel.
2.Multiplicarea erorilor, care nu au lipsit nici anterior, coincide cu optiunea Ministerului Educatiei pentru trecerea la manualul unic.Nu vom contesta dreptul decidentului responsabil de a opta intre manualul unic si un sistem cu mai multe manuale dintre care profesorul alege unul, functie de calitatile intrinseci ale manualului, dar si functie de specificul clasei. Vom consemna insa faptul casistemul manualului unic mareste riscul esecului si ingreuneaza corectiile;daca ar fi fost mai multe manuale editate de mai multe edituri, profesorii ar fi avut posibilitatea sa evite manualele cele mai slabe, iar costurile neglijentei ar fi revenit editurii private.
3.De foarte multi ani, manualele sunt lucrate "in asalt", cu termene foarte scurte pentru autori, evaluatori, referenti, tehnoredactori, editori etc. Acest tip de "rasoleala" a devenit obisnuinta la Ministerul Educatiei si garanteaza aparitia multor rebuturi. Ar fi timpul ca si decidentii politici si administrativi sa inteleaga ca lucrul de calitate necesita timp si mecanisme institutionale puternice de garantare a calitatii.Enumeram acum doar cateva cerinte, minimale, care, alaturi de stabilirea unor termene rezonabile, ar putea asigura manuale mai bune:
-transparentizarea procesului de selectie a manuscriselor
-consultarea asociatiilor profesionale reprezentative la nivel national si a facultatilor de specialitate din principalele universitati ale tarii;
-folosirea ca referenti stiintifici a 2-3 specialisti respectati si recunoscuti pentru exigenta;
-includerea in caietul de sarcini pentru edituri a unor prevederi clare, care sa garanteze ingrijirea editoriala de calitate (obligatia de a asigura un redactor de carte experimentat si cu studii solide in specialitatea manualului; un tehnoredactor competent; corectura de specialitate si posibilitatea oferita autorilor de a verifica implementarea corecturilor).
Societatea adauga ca "distanta dintre cerintele enumerate mai sus, care in alte tari sunt componente normale ale productiei de manuale scolare, si practica din Romania ultimelor deceniine arata magnitudinea incompetentei cu care Ministerul Educatiei si Editura Didactica si Pedagogica au gestionat problema manualelor".
Reprezentantii societatii mai spun ca datoria stabilirii raspunderilor administrative, penale sau politice revine altor entitati, dar ca scandalul public generat de manualele editate in anul 2018 de Editura Didactica si Pedagogica ar trebui sa duca la o "dezbatere ampla despre rostul manualelor, despre mecanismele de asigurare a calitatii acestora si despre modul in care ele pot sa fie relevante pentru procesele de invatare ale copiilor secolului XXI".