Când unui gospodar îi fuge din curte gânsacul şi nu se întoarce acasă până seara, de obicei gospodarul se străduieşte să-l găsească şi nu închide poarta până nu se întoarce pasărea fugită – dar ce mulţi sunt părinţii care încuie uşa cu cea mai mare nepăsare şi se duc să se culce, chiar dacă fiul sau fiica nu sunt acasă, chiar dacă sunt la bal mascat, la dans, la cârciumă sau îşi petrec noaptea în alte adunări deloc morale şi deloc neprimejdioase!
Dacă unul dintre copiii tăi s-a abătut de la calea dreaptă, dacă a părăsit calea virtuţii şi-a apucat-o pe calea viciului şi păcatului, îndatorirea ta, părinte creştin, mamă creştină, e să fugi după odrasla ta rătăcită, s-o rogi, s-o cerţi, s-o previi, s-o pedepseşti şi, ca să zic aşa, s-o urmăreşti cu lacrimile şi cu rugăminţile tale până se întoarce iarăşi la calea cea adevărată.
Aţi văzut modelul păstorului celui bun: urmaţi-i, părinţi creştini, şi împliniţi-vă cu bună credinţă îndatoririle de păstori faţă de copiii voştri. Amintiţi-vă totdeauna ce comoară de mare preţ v-a dăruit Dumnezeu în persoana copiilor voştri, dar nu uitaţi nici de răspunsul pe care va trebui să-l daţi pentru ei cândva înaintea Lui, la tronul Veşnicului Judecător. Duceţi întotdeauna la păşuni bune oile încredinţate vouă, hrăniţi-le cu pâinea cea cerească a învăţăturii creştine şi a harului dumnezeiesc celui împărtăşit lor prin Tainele Bisericii Ortodoxe. Supravegheaţi neadormiţi purtarea copiilor voştri din casă şi din afara ei, urmăriţi cu cine se întovărăşesc, plecarea lor de acasă şi întoarcerea lor.
(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educaţie, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, via Doxologia)