Profesorul Gheorghe Badea a fost un reper important în educația clasică la Facultățile de Litere și Teologie ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a predat cu pasiune limbile clasice timp de mai multe decenii.
S-a stins din viață în ziua de marți, 27 august 2024, la vârsta de 79 de ani.
A studiat limbile clasice la București și teologia la Sibiu, consolidându-și cariera printr-o activitate didactică și academică remarcabilă. De-a lungul vieții sale, a ocupat funcții importante, inclusiv cea de profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și bibliotecar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Prin prelegerile sale, profesorul Badea a oferit studenților nu doar cunoștințe lingvistice, ci și o deschidere către gândirea antică și înțelepciunea teologică. Totodată, a fost un promotor constant al culturii și limbii elene, luând parte la numeroase manifestări științifice atât în România, cât și în Grecia.
A realizat numeroase studii și traduceri din limba greacă și latină. În plus, a fost și un poet sensibil, îmbinând în versurile sale frumusețea limbajului clasic cu profunzimile unui suflet contemplativ. În anul 1996, a fost onorat cu premiul Revistei Cronica la un concurs de povești organizat de Muzeul Literaturii Române.
Slujba de înmormântare a avut loc joi 29 august, la ora 12:30, la Cimitirul ”Sf. Petru și Pavel” din Iași.
Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți, a oficiat, cu bincuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de preoți, slujba de înmormântare a profesorului universitar Gheorghe Badea.
Pr. Teodor Ciurariu: ”Îl voi pomeni mereu alături de profesorii mei!”
Un omagiu celui care a fost profesor Gheorghe Badea a adus și preotul Teodor Ciurariu, de la Capela Spitalului Municipal Dorohoi, fost student al distinsului cadru universitar.
”A trecut la cele veșnice profesorul nostru de limbi clasice Gheorghe Badea. Un om ”tobă” de carte, cel care în anii '90 se străduia să ne învețe și pe noi, studenții de la Teologie, greaca și latina în ciuda faptului că nu existau manuale...”, mărturisește pr. Teodor Ciurariu.
Redăm mai jos cuvintele preotului Teodor Ciurariu, din Dorohoi, la plecarea la cele veșnice a prof. univ. Gheorghe Badea.
”Avea stilul lui de a preda, un stil presărat cu glumițe, cu vorbe de duh, cu bunătate. Nu puteai fi supărat pe el niciodată. Nu eram noi foarte buni vorbitori de greacă și latină, dar niciodată nu am auzit pe cineva să se plângă de vreo restanță. Știa să fie elegant cu toată lumea, chiar și atunci când nu toți eram politicoși cu el. Niciodată însă nu-ți rămânea dator dacă încercai să-i ”subminezi" autoritatea.
Îmi aduc aminte că prin anul al ll-lea încă făceam cursurile în sala de ședințe a Mitropoliei. Era iarnă, frig..., toată noaptea căzuse zăpadă, iar noi la 6 dimineață trebuia să fim la slujba de dimineață, iar miercurea și vinerea la Sfânta Liturghie. Se făcea în primele minute după ora 6 prezența. Cu bilețele. Dacă ajungeai mai târziu, să zicem la 6,30, nu se punea... Tot absent erai considerat.
De la 8, greacă și latină cu profesorul Badea. După ce ne-a predat cursurile, a insistat cu niște declinări, dar... clopoțelul sunase. Profesorul continua cu gramatica... Cineva, un coleg mai obosit, plictisit, un pic înghețat și nerăbdător ”de pauză” la un moment dat strigă:
”A sunat, dom' profesor!"
Altul din partea cealaltă a sălii zice si el cu un glas răgușit și cam nemulțumit:
”Vox populi vox dei” (eram la cursul de latină)
La care profesorul se uită lung la ceasul pe care îl avea pe masă (așa făcea întotdeauna, și-l dădea de la mână în timpul cursului) și zice cu un umor de care doar el era capabil:
”Vox derbedeii”.
Apoi își pune căciula de miel bârsan pe care o purta un pic pe o parte, își îmbracă sumanul din postav maroniu pe care întotdeauna l-am admirat, își ia servieta neagră din piele cu cataramă aurie și zâmbitor trece printre noi. Parcă acum îl văd.
Scriu toate acestea tocmai pentru a sublinia delicatetea lui.
De-a lungul mai multor decenii, profesorul Badea a predat cu pasiune limbile clasice, lăsând o amprentă de neșters asupra generațiilor de studenți pe care i-a inspirat și format. Îl voi pomeni mereu alături de profesorii mei care ne-au instruit și format ca oameni. Requiescas in pace, magister!”.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!