Profesorii nu sunt doar niște transmițători de cunoștințe, ci și mentori, ghizi în viață și, de cele mai multe ori, modele de urmat. Plecarea unui profesor lasă în urmă un gol care nu poate fi ușor umplut.
Moartea Profesorului Aristotel Samoilă ne aduce aminte de rostul acestor oameni în viețile noastre. De la fiecare lecție predată, până la fiecare cuvânt de încurajare și fiecare moment de răbdare.
Profesorii nu sunt doar educatori. Ei sunt arhitecții viitorului, sunt cei care investesc timp și efort în dezvoltarea minților celor tineri.
Reacțiile multor elevi, profesori sau părinți la aflarea tristei vești ne arată că trecerea prin viață se ”contabilizează”, la final, în ceea ce ai clădit în sufletul celor rămași.
”Zi tristă pentru noi, cei care în anul 1992 am participat la inaugurarea Școlii Gimnaziale "Grigore Antipa", atunci cu numele Școala 6. Omul, gospodarul care a manageriat activitatea acestei școli de la înființare a fost profesorul ARISTOTEL SAMOILĂ. Astăzi am aflat că a trecut in neființă. Greu de acceptat! A știut să coordoneze cu pricepere un grup mare de cadre didactice și nedidactice, și un efectiv imens de elevi. Pios omagiu, Domnule Director! Odihnă vesnică în lumină!”, a scris Dorica Ariciuc.
”Un Om si un director inimos, care a pus câte o picătură de suflet în tot ce facea pentru scoală și pentru fiecare cadru didactic din colectivul pe care l-a condus! Drum lin în lumină, dle director!”, a scris o altă fostă colegă.
”Dumnezeu să-l ierte! Cum să nu-i cedeze inima?! Omul acesta a ”ars" pentru școală! Unde era nevoie de un director gospodar îl numeau pe domnul Samoilă. Întâi a modernizat Școală 3, care acum este lăsată în paragină. A introdus sistemul de încălzire, grupurile sanitare le-a amenajat în școală. Apoi a trecut la clădirea fostului Seminar, actualmente Corpul B de la Liceul Pedagogic. După aceea a trecut la Școală 7. Și în final a ridicat din temelii Școala 6. Deci... Cum să nu te lase inima?! Și atunci nu aștepta nimeni fonduri europene, cum s-au învățat mulți acum. Te descurcai! Domnul Samoilă a fost un luptător! Nu știu câți și-au mai amintit de el după ce a ieșit la pensie. Așa au fost generațiile noastre: trup și suflet pentru școală! Din puținii bani din leafă de mizerie cumpărai materialele necesare pentru buna desfăsurare a procesului de învatamânt. Mă întreb: domnul Samoilă a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului pentru câte a făcut? Poate da și nu știu eu. Că nu poți să le știi pe toate! Dumnezeu să lumineze calea sufletului său așa cum a luminat el locurile pe unde a trecut!”, sunt cuvintele prof. Florentina Dănilă.
”Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în Pace! Mi-a fost profesor și diriginte, la Școala Gen. Nr. 3, după ce și-a încheiat mandatul de director tot acolo. Un OM care mi-a dat aripi. E omul la care mă gândesc atunci când sunt întrebată cum ar arăta profesorul ideal/model. El îmi este reper. Veșnica lui pomenire!”, a scris Nadia Tătaru, fostă elevă a profesorului Aristotel Samoilă, cea care a creat Radio Itsy Bitsy.
Rolul și rostul unui profesor nu se încheie odată cu dispariția sa fizică. Moștenirea sa continuă să influențeze viețile celor pe care i-a atins, iar amintirea sa devine o forță motivațională și inspirațională.
Profesorii care au lăsat o amprentă profundă în comunitate devin parte din istoria și cultura acesteia, iar impactul lor se resimte mult timp după ce ei nu mai sunt.
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace pe Profesorul Aristotel Samoilă!