Profesorul Adrian Panaete, de la Colegiul Național ”A.T.Laurian” Botoșani, care este și vicepreședintele Societății pentru Excelență și Performanță în Informatică (SEPI) – organizație parteneră cu Ministerul Educației în organizarea Olimpiadei Naționale de informatică – Gimnaziu, consideră că modul în care s-a desfășurat competiția la Botoșani poate fi un exemplu de mobilizare comunitară și de organizare la standarde internaționale.
De asemenea, profesorul botoșănean respinge criticile care au vizat alegerea sălii de examinare (sala de evenimente Casa Lux din municipiul Botoșani), amintind că și competițiile internaționale preferă astfel de spații datorită confortului oferit participanților. Mai mult, profesorul Adrian Panaete apreciază efortul excepțional al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Botoșani, cu inspectori și profesori lucrând cot la cot pentru amenajarea sălii. „Majoritatea absolută a inspectorilor, cu mânecile suflecate, cot la cot cu profesorii și cu membrii Comisiei Tehnice, mutând calculatoare… Cum să nu fiu mândru?”, transmite profesorul din Botoșani.
Profesorul nu îi iartă nici pe cei care încearcă să discrediteze evenimentul, despre care spune că sunt persoane „obișnuite să se considere omnipotente”, care se grăbesc să judece fără să se documenteze.
Redăm integral punctul de vedere al profesorului Adrian Panaete:
”Mândria de a fi botoșănean
Au trecut două zile de când s-a încheiat la Botoșani Olimpiada Națională de Informatică, Secțiunea Gimnaziu (OniGim).
A fost un eveniment apreciat de majoritatea covârșitoare a celor care au participat ca oaspeți. Concurenți, profesori și foști olimpici ca membri ai Comisei Științifice și ai Comisiei Tehnice, profesori însoțitori, profesori antrenori, părinți s-au bucurat laolaltă de bine cunoscuta ospitalitate a meleagurilor noastre.
Experiența de mai bine de două decenii de participare la competiții interne și internaționale îmi dau dreptul să îmi exprim părerea că este pentru prima dată când o etapă națională a Olimpiadei de Informatică s-a desfășurat în formatul specific unei competiții internaționale. A nu remarca acest lucru este o dovadă de ignoranță. A critica, încercând aruncarea în derizoriu a tot ce s-a întâmplat este o dovadă de rea voință și de aroganță. Pentru cei extrem de puțini a căror doză de ignoranță și aroganță este echilibrată perfect de senzația că lumea se întinde la picioarele lor, pentru aceștia, care cred că a cunoaște o autoritate suspusă le dă dreptul să judece și să agreseze oamenii minunați care au muncit zi și noapte pentru a crea condiții ideale de desfășurare, voi avea câteva cuvinte. Dar locul acestora va fi acolo unde se cuvine : la subsolul acestui mesaj.
Decizia de a organiza OniGim la Botoșani a fost luată în contextul în care a găsi o gazdă pentru o competiție școlară de asemenea anvergură este o adevărată provocare. Județul Botoșani se află într-o situație similară cu majoritatea județelor din țară. Aproape toate școlile din județ se află în proces de reabilitare, celelalte urmând să intre în acest proces în viitorul apropiat. În aceste condiții, decizia de a accepta organizarea OniGim la Botoșani a fost un act de curaj, dar nu a fost o decizie nerealistă. Ceea ce poate să pară la prima vedere imposibil se poate transforma în oportunitate. Iar această oportunitate a fost sesizată imediat. În locul formatului standard, in care concurenții ar fi fost împrăștiați în zeci de laboratoare, în mai multe centre de concurs, s-a ales formatul modern, specific competițiilor internaționale: organizarea concursului într-un centru unic, o sală în care să se desfășoare probele pentru toți participanții. Opțiunile luate în calcul au fost Sala Polivalentă, Patinoarul sau o sală de festivități. Această sală a trebuit amenajată astfel încât să asigure, pe parte electrică, funcționarea simultană a calculatoarelor ( de ordinul sutelor), dar și o conexiune internet destul de puternică pentru a susține funcționalitatea sistemului automat de evaluare. Aceste restricții au redus mult opțiunile și, în final, a fost aleasă Sala de festivități de la Complex Casa Lux. Cârcotașii au numit această alegere sală de nunți. O dovadă clară de ignoranță pentru că, pe de o parte, această sală a găzduit de-a lungul timpului evenimente oficiale din domenii diverse, iar, pe de altă parte, pentru că astfel de săli sunt, de regulă, preferate la organizarea de competiții internaționale de informatică datorită condițiilor excepționale de confort pe care le asigură participanților. Pentru că nu se putea stabili modalitatea de desfășurare a concursului decât în condiții reale, s-a ales ca Sesiunea de Antrenament să fie folosită pentru stabilirea variantei de organizarea a probelor de concurs. Într-un elan demn de o cauză mai bună și în totală necunoștință de cauză, comentatorii de profesie au găsit prilejul de a acuza, reclama, înfiera cu mânie proletară ceea ce de fapt era o etapă calculată în calibrarea concursului ( într-o singura serie cuprinzând toate cele patru clase / în două serii cu câte două clase). Atât de simplu! Scuzele pe care acești ”eroi ai dreptății” și le-au cerut a doua zi de la organizatori au fost, în opinia mea, puțin tardive. Agresivitatea nejustificată față de organizatori și față de Comisia Tehnică, conștientizată tardiv sau în unele cazuri deloc se produsese deja, lăsând un gust amar oamenilor care, cu drag și cu mult dedicare, au făcut tot ce este omenește posibil ca totul să decurgă perfect.
De ce am început cu cuvintele ”Mândria de a fi botoșănean”?
Pentru că acest eveniment mi-a dat încă o dată ocazia să simt ceea ce simțeam deja. Atunci când a fost nevoie mai mult, am simțit o mobilizare a fiecărui om, indiferent de statut: autorități locale, conducerea învățământului botoșănean, colegii profesori de specialitate sau de alte specialități, sponsori și, nu în ultimul rând, tinerii elevi voluntari din Botoșani. De regulă, nu îmi fac un obicei din a aduce laude, unii oameni spunând că sunt chiar zgârcit când vine vorba de așa ceva. Totuși, nu pot să îmi șterg din minte starea de uimire totală a prietenilor din toată țara într-un moment al organizării la sala de concurs. Nu cred că, de multe ori, ne este dat să vedem astfel de momente: majoritatea absolută a Inspectorilor dintr-un Inspectorat Școlar, cu mânecile suflecate, cot la cot cu profesorii și cu membrii Comisiei Tehnice, mutând calculatoare, participând activ la munca de amenajare a sălii. Colegii mei de la ISJ Botoșani au făcut acest lucru, stârnind astfel admirația martorilor prezenți și a celor care au auzit despre așa ceva. La rândul meu, nu pot decât să vă mulțumesc dragi colegi de la ISJ. Cum să nu fiu mândru?
De ce mă mai simt mândru că sunt botoșănean? Pentru că tinerii noștri eroi, concurenții OniGim Botoșani-2025, vor duce cu ei amintiri de neuitat ale tradițiilor noastre. Excursia la Vorona și Ipotești a fost pentru toată lumea un prilej să întâlnească oamenii frumoși din locurile noaste, în straie populare, să asculte muzica specifică satelor noastre, să învețe tradițiile noastre, să învețe arta încondeierii ouălor de Paști. Botoșăneni de toate vârstele, din satele din împrejurimi, s-au adunat la Vorona și au arătat oaspeților noștri de ce noi suntem mândri să fim oameni ai acestui județ. Cum să nu fiu mândru?
Cu amintirile acestea proaspete, pe care sper să le port cu drag în suflet cât mai mult timp, aproape că nu îmi mai vine să vorbesc despre oamenii ignoranți și aroganți pe care i-am amintit anterior. Trebuie să o fac, pentru că datoria noastră ca oameni este să iertăm, dar să nu uităm. Trebuie să o fac pentru că tăcerea în fața ignoranței, a aroganței, a agresivități (fie ea și numai verbală), a răutății gratuite, a grandomaniei, a disprețului față de semeni, nu face decât să încurajeze perpetuarea acestora, cu efecte nocive pentru ceea ce de ani de zile încercăm să construim.
Nu voi face referire directă la acele persoane care au pus sub semnul întrebării tot efortul și toată dedicația a zeci sau poate chiar sute de oameni, denigrând într-un mod incalificabil o muncă intensă și istovitoare cu care ei nu au nimic în comun.
Le voi face un portret robot, în care sper ca măcar unul dintre ei să se recunoască, să își aplece rușinat ochii în pământ și să recunoască, măcar în fața propriei conștiințe, greșeala morală pe care a comis-o. Dacă ar fi vorba despre un fenomen izolat aș reacționa diferit. Dar același fenomen se manifestă recurent, de ani de zile, la toate olimpiadele și la toate disciplinele. Tot de ani de zile, din decență si pentru a proteja imaginea unui domeniu pe bună dreptate admirat, cel al învățământului românesc de performanță, toți cei denigrați pe nedrept, au ales ”să tacă și să înghită”.
Vorbim aici de personaje obișnuite să se considere omnipotente, influente, cu relații în diverse zone de decizie. Personaje obișnuite cu ideea că regulile sunt dictate de ei. Oamenii aceia care au ca primă reacție ”Lasă că le arăt eu ăstora !!! Nu se pun ei cu mine !!!”. Genul acela de oameni la care prima replică este ”Voi știți cine sunt eu???”. Ca o paranteză: ”Nu știm, nu ne interesează, și nici nu vrem să știm.” pentru că tot ce facem, facem din pasiune, voluntar, fără beneficii materiale, cu gândul la niște copii excepționali pe care îi admirăm și îi respectăm și din partea cărora, în ciuda demersurilor voastre aberante, beneficiem de același respect. Și cu asta închid paranteza.
Vorbim deci, despre oameni etern nemulțumiți, oameni care caută cu orice preț aspectele negative și care trăiesc cu convingerea că le găsesc chiar și când ele sunt inexistente.
Am explicat mai sus cum astfel de oameni au transformat în mintea lor Olimpiada într-o nuntă, iar copiii, cu care ne mândrim, în nuntași.
De ce să vedem similitudinea cu zeci de competiții internaționale care s-au desfășurat în condiții identice, când putem să aruncăm cu noroi? De ce să ne documentăm și să vedem jumătatea plină a paharului când mai există una goală. Că veni vorba, dacă Olimpiada de Matematică, s-a desfășurat cu o săptămână înainte, tot la Botoșani, în Sala Polivalentă, să trag concluzia că nu a fost Olimpiadă? A fost meci de baschet? Ignoranța poate duce la interpretări ridicole. Când este dublată și de răutate, devine chiar nocivă. Nu pot decât să deplâng capcana in care au căzut câteva publicații, care, în graba de a surprinde senzaționalul, au scăpat din vedere ceea ce era mai important - necesitatea ca o informație publicată să fie și documentată.
Cât de multe cuvinte pentru oameni atât de mici! Prea multe!
Este ajunul sărbătorilor Pascale. Tuturor celor implicați în OniGim, copii sau oameni mari, botoșăneni sau de pe alte meleaguri ale țării, oameni care înțeleg realitatea în care trăim ... sau care nu, vă urez lumină în suflet și în viață!”