”Cât ești tânăr, totul ți se pare posibil, dar, la un moment dat, când rezistența începe să scadă, ai nevoie de ajutor”, spune Valeriu Iftime despre generația care construiește România de 30 de ani și care se apropie de pensie.
Potrivit celor precizate de președintele Camerei de Comerț Botoșani, sunt necesare soluții pentru toți oamenii trecuți de 50 de ani, care nu mai pot munci la fel ca în tinerețe. Mai mult, spune antreprenorul botoșănean, ”trebuie inventată o pensie, o asigurare sau orice alt instrument financiar similar care să le facă viața mai ușoară”.
Postarea pe Facebook a lui Valeriu Iftime:
”O poveste de viață și învățămintele ei
O să vă spun o mică povestioară care-i adevărată și care pe mine m-a pus într-o anumită dificultate. Și cred că nu doar pe mine. Cred că pe mulți dintre noi ne-a pus, ne pune acum sau ne va pune într-un viitor în dificultate situația pe care vreau să v-o povestesc.
Zilele trecute am fost vizitat la birou de un angajat al grupului nostru de firme, pe care îl mai văzusem în trecut doar pe șantierele mari pe care le-am avut la București, Constanța, Oradea sau Călărași. El a venit în companie când avea puțin peste 20 de ani. Venirea lui se întâmpla în urmă cu aproape 30 de ani și e clar că vârsta și-a pus deja amprenta asupra lui și, din păcate, și asupra sănătății sale. Omul venise cu o problemă serioasă.
A avut cândva o suferință la un braț. Asigurarea noastră, pe care o avem pentru toți muncitorii, i-a acoperit o parte din costuri pentru a-și recăpăta sănătatea. În plus, cu banii lui, și-a recuperat cumva mâna, dar astăzi el nu mai este la fel de în putere, așa cum a fost aproape 30 de ani în Elsaco. Nu mai este 100% apt să facă aceleași munci pe care le făcea înainte - mai ales că mâna dreaptă a fost cea afectată – și, normal, acum a venit să ceară ajutor. Ar vrea să lucreze în continuare, dar undeva unde să nu fie nevoit să își folosească la fel de mult mâna dreaptă.
Sigur că am găsit o soluție pentru acest om. Am întrebat imediat la Resurse Umane și mi s-a spus: ”Știți, domnule președinte, mai sunt cazuri, poate chiar mai grave!”. Și atunci am conștientizat o problemă generală care apare acum. Nu doar la mine, ci, sunt convins, în toată România.
Dacă ne uităm la oamenii care construiesc România astăzi, adică muncitorii, cei care sudează, care fac instalații sanitare, mecanice, electrice, care lucrează pe utilaje, făcând acea muncă ce nu poate fi înlocuită de mașini sau, să spunem, robotizată, aproape toți au peste 50 de ani. Din păcate, cei tineri au plecat, iar cei care au rămas la noi și care cumva țin în spate toată această activitate economică au o vârstă, a trecut vremea peste ei, aducându-le uneori și anumite afecțiuni. Iar noi trebuie să ne gândim cum vom merge mai departe!
Fără îndoială că toți acești oameni, toți acești români merg către pensie. Povestea este că, atunci când fizicul nu îi mai ține, trebuie găsit un fel de ajutor pentru ei. Firește, ar trebui să-i punem să facă o treabă un pic mai ușoară. Doar că aceste posturi nu le pot asigura aceleași salarii precum cele care presupun muncă grea, munca făcută de ei înainte.
De aceea, cred că trebuie foarte mult gândit la o anumită pensie, la o asigurare, la un instrument care să îi dea omului și o rezervă financiară atunci când nu mai poate face munca pe care a făcut-o în tinerețe și deci nu mai poate câștiga la fel de bine. Iată ce îmi spunea respectivul muncitor de la grupul nostru de firme despre care vă povesteam: ”Am câștigat bine și câștig bine în Elsaco. Mi-am pus niște bani deoparte”. Numai că pentru ceea ce a făcut până acum cu brațele sănătoase și cu mintea limpede, câștigă mai bine, iar pentru un post nou, undeva, mai retras, cu o muncă mai ușoară, se plătesc și bani mai puțini. De aceea cred că un anumit tip de asigurare trebuie obligatoriu căutată!
Ca să concluzionez, grija pe care trebuie s-o avem față de cei care astăzi construiesc România ar trebui să fie majoră! Soluțiile pe care le avem fiecare dintre noi pentru când vom fi în vârstă trebuie gândite mult mai bine și cu mult înainte de a întâmpina probleme. Atunci când avem 30 de ani sau 40 de ani. Și nu știu dacă neapărat muncitorii în cauză, adică cei implicați direct, ar trebui să aibă soluții. Cred că noi, cei care avem ca angajați sute de oameni, trebuie să putem să le oferim de la început astfel de soluții.
Pentru că atunci când ești tânăr totul ți se pare posibil, dar la un moment dat, când rezistența începe să scadă, ai nevoie de ajutor!”.