"Hrănirea" roșiilor este extrem de importantă având în vedere că acest pas duce la o dezvoltare armonioasă a plantelor şi implicit la un rod bogat. În cazul hrănirii trebuie ştiut că, în general, plantele au nevoie de cel puțin trei elemente de bază: azot – fosfor – potasiu. Pe lângă aceste elemente, mai sunt, fireşte si celelalte, la fel de importante: magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc, mangan. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru, care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare.
În cultura ecologică aceste elemente pentru hrănirea roșiilor le găsim în general în propria gospodărie. Fie că vorbim de apa de cenușă, cojile de banane sau bicarbonatul de sodiu, acestea sunt la îndemâna oricum, ieftine și mai ales benefice pentru plante și sol.
Reţeta 1
Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 litri apă fiartă sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 litri de apă apă de ploaie sau dacă nu avem, lăsăm apa în soare până se încălzeşte.
Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10 litri, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă până la 10 litri şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă.
Reţeta 2
Urzicile – în stare proaspătă punem o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care este plantată roşia. În rest, se folosește purinul, adică maceratul de urzici.
Se umple pe jumătate o găleată de 10 litri cu urzici crude, fără flori şi fără rădăcini, se acoperă cu apă călduţă și se lasă cam o săptămână – 10 zile la „dospit” în soare. Se strecoară și se folosește 1 litru de purin la 10 de apă. În plus, opțional, se poate adăuga și un pahar de cenușă.
Reţeta 3
–Soluţie de acid boric – 10 gr la 10 litri de apă călduţă. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori, începând cu faza de îmbobocire. Se întăreşte sistemul imunitar, astfel se împiedică „avortarea” lor, căderea mugurilor florali, a rodului. Stropim 1-2 ori pe săptămână. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă.
Reţeta 4
– Drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi, adăugăm 100 gr drojdie de bere, acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. În acest răstimp mixtura se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”.
„Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor, dar şi pe placul vinetelor, cartofilor, ardeilor. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante, fie direct la rădăcină, fie pe frunze!
Reţeta 5
– Foi de ceapă și/sau usturoi – Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Opărim cu apă clocotită, acoperim. După ce s-a răcit – strecurăm. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”.
Reţeta 6
– Zerul, laptele degresat sau laptele bătut, kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1 litru de lichid, oricare dintre cele enumerate, la 9 litri de apă, la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 litri). Se stropeşte planta în întregime. Din cap până-n picioare cam o dată la 7-10 zile.