Legal vorbind, o persoană nu poate lucra ca bonă decât ca angajată la o firmă de bone acreditată pentru asta sau pe cont propriu, ca persoană fizică autorizată (PFA). În orice caz, contrar unor idei răspândite printre unii părinții, bona nu este angajată, conform legislației muncii, la familia unde îngrijește copilul. Prin urmare, părinții nu sunt angajatorii ei. O lege privind profesia de bonă există încă din 2014, iar Executivul a adoptat recent un act normativ care completează această lege, pentru ca ea să se aplice așa cum se cuvine, informează Avocatnet.ro.
Există o reglementare pentru profesia de bonă încă de acum trei ani, când a intrat în vigoare Legea nr. 167/2014 privind exercitarea profesiei de bonă. Numai că, până acum, reglementării acesteia i-a lipsit un set de norme de aplicare pentru ca lucrurile să funcționeze așa cum trebuie. În curând, odată ce Proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.167/2014, adoptat recent de Executiv, va intra în vigoare, adică după ce e publicat în Monitorul Oficial, vom putea vorbi, în sfârșit, de o chestiune completă.
Părinții care vor să-și ia o bonă pentru copiii lor ar trebui să se preocupe nu numai de reputația acelei persoane, ci și de aspectele legale ce privesc profesia asta. Pentru că, nu-i așa, cineva care respectă legea are câteva puncte în plus la capitolul reputație!
Conform Legii nr. 167/2014 și normelor sale de aplicare (în curând în vigoare), o bonă poate lucra pentru o familie doar în două modalități:
-fie lucrează pe cont propriu, ceea ce înseamnă obligatoriu că are un PFA, or, în această situație, ea încheie un contract de prestări servicii cu beneficiarul (un părinte, amândoi, alți reprezentanți ai copilului etc.);
-fie lucrează cu contract de muncă pentru o firmă (persoană juridică, mai larg) care furnizează servicii sociale și e acreditată pentru serviciile prestate de bone; în acest caz, părinții încheie contractul cu firma respectivă (tot un contract de prestări servicii), iar nu cu bona.
Poate că Legea bonelor nu e suficient de clară asupra acestui lucru, însă normele de aplicare adoptate recent și care vor intra curând în vigoare nu lasă nicio urmă de dubiu: părintele nu încheie contract de muncă cu bona, indiferent de cum lucrează aceasta - ca PFA sau ca angajată la firma de bone. Există o idee greșită care s-a răspândit printre unii părinți cum că aceștia trebuie să-i facă un contract de muncă bonei. Potrivit prevederilor legale, nimic mai fals!
În primul rând, niciunul dintre noi nu se transformă în angajator peste noapte, pentru o perioadă de timp pe care nici nu știm să o determinăm exact (poate ne dăm seama, după o săptămână, că micuțul nu are nevoie de bonă sau nu-și dorește una). A fi angajator înseamnă o multitudine de obligații legale, de la cele reglementate de legislația muncii, de normele de sănătate și securitate în muncă, de normele fiscale ș.a.m.d. În plus, un contract de muncă nu aduce părintelui nicio siguranță în cazul unor surprize neplăcute din partea acesteia.
În oricare dintre cele două situații, părintele încheie un contract de prestări servicii - fie direct cu bona PFA, fie cu firma unde ea e angajată.