Lipsa infrastructurii - care ar trebui să fie o investiție a statului - blochează accesul investitorilor în județele Moldovei, care rămân astfel rupte de restul țării.

În județele Moldovei - și Botoșanii nu fac excepție - industria textilă predomină, însă cu salariați plătiți la nivelul salariului minim pe economie. În acest timp, produ­că­torii auto se dezvoltă în centrul şi vestul României, unde apro­pierea de Occident a jucat un rol crucial. Potrivit Ziarul Financiar, producătorii de maşini şi componente auto sunt cei mai mari angajatori din nouă judeţe ale ţării, citând datele de la Ins­pecţia Muncii, care analizează do­meniile care au cei mai mulţi sa­lariaţi în fiecare judeţ.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 9 septembrie: Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim..."

 

De asemenea, conform sursei citate, datele de la Inspecţia Muncii ilustrează modul în care este împărţită economic Ro­mâ­nia şi care sunt motivele subdezvoltării ei. În judeţele din re­giunea Moldovei, spre exemplu, pro­ducătorii din industria auto nu îşi fac loc în topul angajatorilor în niciun judeţ. Această regiune su­feră astfel din cauza lipsei in­vesti­ţiilor importante, atât din partea statului, cât şi a mediului privat.

"Pentru judeţele din zona Moldovei, cea mai importantă contribuţie pe care statul ar putea să o aibă ar fi să contruiască infrastructură, pentru că altfel această regiune nu poate fi atractivă pentru investitori atâta timp cât nu are legături nici cu restul României, nici cu Europa", spune pentru Ziarul Financiar analistul economic Aure­lian Dochia.

Ziarul Financiar face și o analiză a câștigului salarial. Astfel, în judeţele sărace ale ţării, sala­riul mediu ajunge să fie şi cu 30-40% sub media pe ţară de aproape 500 de euro net lunar. Di­fe­renţa de salarii dintre in­dustrii este dată de valoarea adău­gată a fiecăreia dintre acestea. Cu cât gra­dul de prelu­crare a unui pro­dus realizat local este mai mare, cu atât salariul plătit pentru sala­riaţi este mai mare. În in­dustria tex­tilă, spre exemplu, jucătorii care produc în lohn nu fac decât să asam­bleze local haine, tiparele, modelele, materialele şi acce­soriile venind de la retailer. Astfel, şi preţul plătit de acesta din urmă este mic, şi salariul primit de o croito­reasă este pe măsură.