Sfintii Parinti au randuit ca imediat dupa o sarbatoare, sa facem pomenirea celor prin care evenimentul petrecut a fost posibil. De exemplu, dupa Botezul Domnului (Boboteaza) din 6 ianuarie, il cinstim pe Sfantul Ioan Botezatorul, dupa Nasterea Sfantului Proroc Ioan de pe 25 iunie, ii sarbatorim pe Zaharia si Elisabeta, parintii lui. Acelasi lucru se intampla si dupa Nasterea Domnului, pe 26 decembrie o praznuim pe Fecioara Maria.
Biserica a marturisit totdeauna ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, caci Cel ce S-a nascut din ea nu este o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu. De vreme ce Hristos a avut mama, putem afirma fara retinere ca El a avut si bunici.
Ioachim si Ana - bunicii lui Hristos
Ioachim, tatal Fecioarei Maria, era din neamul imparatesc al lui David, din semintia lui Iuda. Ana, sotia lui Ioachim a fost fiica lui Mathan si sora cu Maria, mama Salomeii - sotia lui Zevedei si cu Sovi, care a nascut pe Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul.
Erau oameni rugatori, postitori, persoane care participau la viata liturgica a poporului lui Israel. Toate ale lor le imparteau in trei: o parte o afieroseau templului si slujitorilor templului; o alta o imparteau strainilor si saracilor; iar a treia o tineau pentru ei si pentru nevoile familiei.
Evanghelia apocrifa a vietii Maicii Domnului marturiseste ca Ioachim, dispretuit ca nu avea copii, nu se revolta impotriva lui Dumnezeu, ci dimpotriva spune: "Ma voi retrage in pustiu si voi sta si nu voi manca nimic, ci numai ma voi ruga si voi plange, pana cand Dumnezeu va da roada pantecelui sotiei mele". Nu spune cat va sta in pustiu, pentru ca nu-l intereseaza timpul sederii in rugaciune. Iar Dumnezeu nu-i daruieste un copil pentru ca a stat un anumit numar de zile in rugaciune, ci pentru ca a indraznit sa ceara, avand convingerea ca va primi raspuns din partea lui Dumnezeu la cererea sa.
Insa si Ana adanceste legatura cu Dumnezeu. Plange pentru lipsa copiilor si se roaga Domnului: "Dumnezeul parintilor nostri, blagosloveste-ma si asculta rugaciunea mea, asa cum ai blagoslovit pantecele Sarei si ai dat ei fiu pe Isaac".
Iar dupa ce ingerul Domnului ii vesteste lui Ioachim "Du-te, intra in cetate, fii impreuna cu sotia ta si va prinde prunc!", iar Anei "Ana, Ana, Domnul a auzit rugaciunea ta, si iata vei zamisli si vei naste, iar de samanta ta se va vorbi in toata lumea", cei doi aleg sa inchine copilul lui Dumnezeu. Aici sta marea dragoste: copilul vine dupa multa vreme de rugaciune, dar este daruit fara multa vreme de gandire lui Dumnezeu.
Sfantul Ioachim a murit in varsta de 80 de ani, iar Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa Sfantul Ioachim.
Semnificatia numelor Ioachim si Ana
Numele Ioachim nu are corespondent feminin, iar originea lui este evreiasca (Jehojakim), cu semnificatia "Iahve [Dumnezeu] a indreptat“, sau "Iahve a ridicat". In zilele noastre Ioachim este mai rar intalnit ca nume de botez, fiind mai des intrebuintat in cinul monahal.
Numele Ana este tot evreiasca (Hannah), acesta fiind ruda cu masculinul Anania (Hananyah) si avand semnificatia "Iahve a avut mila", sau "Iahve s-a indurat". De la el s-au format si nume derivate, ca Aneta si Anca (Ancuta), sau compuse, ca Mariana, Ana-Maria etc. Diminutivele sunt destul de numeroase: Anisoara, Anica, Anita, Anuta, dar si, sub influenta occidentala, Ani sau Anita.
