In vremea postului nu trebuie sa ne intristam. "Vremea postului este vesela". Acesta este mesajul pe care il transmite Biserica prin cantarile sale. Exista credinta ca prin post slabim fiinta. Iar pierderea vitalitatii nu poate fi motiv de bucurie.

In realitate insa, postul intareste fiinta noastra. Se pierde din vedere ca nu suntem doar trup. De aceea postul nu este infometare. El doar schimba hrana. Da prioritate celei duhovnicesti fata de cea materiala. Cu ajutorul acestei mancari duhovnicesti, omul ajunge sa traiasca in lumina. Iar trairea in lumina te face sa te simti fericit, nu trist. Postul iti deschide o lume a carei existenta abia de-o banuiai. Toate amanuntele vietii tale, tot ceea ce se petrece inauntru si in jurul tau iti apar intr-o lumina noua.
 
Existenta luminata este o anticipare a existentei noastre viitoare. Prin post fiinta noastra se acomodeaza inca de aici intr-un chip tainic cu forma de existenta fericita a lumii ce va sa vina. Cel care nu a fost fericit in aceasta lume, nu poate fi fericit nici in existenta de dincolo de acest veac. Iar la fericire nu se poate ajunge fara post.
 
Omul pacatos are tendinta de a crede ca patimile ii dau adevarata veselie. De aceea nu doreste sa se dezlipeasca de ele. Dar patima intuneca privirea omului, il face pe om sa vada numai din perspectiva interesului sau. Din acest motiv se scuza pe sine si acuza pe altii. Acuzand pe altii omoara capacitatea de a se impartasi de viata. Iar cine este lipsit de pofta de viata nu mai primeste nici viata vesnica fericita.

A fi trist in vremea postului inseamna a nu tine post. Daca postul te uneste cu Dumnezeu, Cel care este izvorul bucuriei, atunci si omul trebuie sa devina mai plin de viata si deci mai vesel. Sigur ca nu trebuie sa avem o veselie de fatada. Trebuie sa fie un acord intre ceea ce suntem in realitate si imaginea pe care o facem semenilor. Altfel ne asemanam fariseilor care au fost numiti de Mantuitorul "morminte varuite". Daca ne asemanam fariseilor ajungem sa ne dorim sa fim tristi, ca prin tristete sa aratam ca postim. Sa nu cautam sa aratam in afara noastra mai mult decat suntem in realitate.

Daca nu avem veselia postului, atunci sa inmultim rugaciunea si vom vedea ca postul ne va da si veselie. Sa nu fim falsi. Sa nu dorim sa ne facem o imagine in afara noastra care sa fie in dezacord cu interiorul nostru. Caci acest lucru nu este placut Domnului. Aveti curajul de a va arata semenilor asa cum va aratati lui Hristos in scaunul de spovedanie, ca imaginea voastra sa fie reala. Sa nu cautati niciodata sa fiti in ochii semenilor mai mult decat sunteti.

Post cu veselie!
 
(Adrian Cocosila)