Pentru că astăzi, obosiţi de căutările unui scop în viaţă, dezamăgiţi de eşecuri şi de speranţe deşarte, le pasăm copiilor noştri sarcina grea a propriilor neîmpliniri. "Să facă ei ce am visat noi", "măcar ei să trăiască bine", "să nu ducă lipsuri ca noi".
Însă, de multe ori nu există aceste motivaţii, şi tot vrem copii vedetă! La teatru, la dans, la pictură, canto, înot, karate, şah, fotbal, tenis... Ne place să le spunem pasiuni ale copilului. Dar rareori acceptăm ca aceste pasiuni să se desfăşoare în afara sferei competiţionale, în afara rezultatelor cu diplomă, în opoziţie cu avantajele nevăzute pe care fiecare dintre domeniile enumerate ar trebui să le ofere unui copil.
Dansul înseamnă concursuri, canto înseamnă premii, cu lumini pe scenă şi orgolii după cortină, fotbalul e competiţie, tenisul aduce clasamente ş.a.m.d. Nimic rău, vom spune. Şi chiar nu e nimic rău în asta, dacă în spatele acestor cursuri rămâne pasiunea, rămâne bucuria. Iar atunci când un spectacol de teatru se întâmplă ca un rezultat firesc al unui parcurs de câteva luni în atelier, când concursul de dans, expoziţia de pictură, compeţiţia muzicală sunt împliniri ale bucuriei şi ale muncii împreună, fără urmări şi frustrări ce ţin de podium, ierarhii şi alte cele, înseamnă că pasiunea a rămas neatinsă!
Îmi plac părinţii care îşi duc copilul la pian pentru că aşa vrea el - copilul, deşi e matematician şi nu are chef să urce vreodată pe scenă. Mă bucură mama care optează ca cel mic să facă un curs de teatru pentru că asta îl va dezvolta în relaţia cu profesorii, cu colegii şi îl va pregăti pentru situaţii neaşteptate, nu ca să prindă un rol mare şi spectacole fără număr. Ce frumos pentru un copil care ia lecţii de chitară pentru ca apoi, în serile de pace ale vieţii sale, să se bucure de propriile armonii sufleteşti!
Pasiunile din vremea copilăriei nu sunt investiţii pentru părinţi, nici prilej de adunat diplome, trofee, bani. Pasiunile sunt căi de dezvoltare a minţii, de eliberare din tensiunile trupeşti, de echilibrare a emoţiilor. Privite astfel, sunt la fel de importante ca lecţiile de caligrafie sau matematică.
Dacă eşti părinte, nu te supăra pe noi. REVINO-ŢI ÎN FIRE e cea mai frumoasă mirare care ţi se poate întâmpla. Nu trebuie decât să te opreşti, să intri în sinele tău, să rămâi în firea ta şi să alegi conştient ce este mai bine pentru copilul ce ţi-a fost încredinţat! Nu vei primi niciun premiu pentru asta, dar într-o zi, peste ani, vei avea parte de zile minunate alături de OMUL în care astăzi investeşti.
Sursa: La Nistorică
