Cred că pentru români patriotismul, patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea martirajului. Pentru că nu există mare patriot român sau bun patriot român care să nu fi sfîrÅŸit rău în Å£ara asta. În Å£ara asta trăiesc bine vînzătorii de Å£ară, cei care nu dau doi bani pe Å£ara asta, cei care-o terfelesc, care-ÅŸi bat joc de ea ÅŸi fac afaceri pe seama ei ÅŸi nu le pasă de nimic.    

Cei care iubesc cu adevărat această Å£ară sînt în marginea martirajului sau aproape martirizaÅ£i. Deci n-o iubeÅŸti pentru că Å£i-ar întoarce această iubire sau Å£i-ar arăta recunoÅŸtinţă sau te-ai complini prin valorile ei, ci pe undeva împotriva, dacă vrei, realităţilor.     

AÅŸa trebuie iubită o Å£ară ÅŸi aÅŸa o iubesc ÅŸi eu, adică sînt convins că Å£ara românescă este o Å£ară foarte frumoasă în Europa, întîi prin condiÅ£iile ei fizice, geografice, o Å£ară de oameni foarte talentaÅ£i, dar din nefericire lipsiÅ£i completamente de caracter, de Å£inută morală...   

Cu toate acestea o iubesc, cum o voi iubi întotdeauna, indiferent în ce situaÅ£ie ar fi, bună sau rea.  

Cezar Ivănescu, 1996

CITEȘTE ȘI: "La 100 de ani de la sfințirea unei biserici din Botoșani, IPS Teofan a binecuvânta..."