O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearsafurile în balcon.
 
-Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon… ! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearsafurile !
 
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
 
Scena aceasta se repeta de fiecare data când vecina întindea cearsafurile și rufele în fiecare săptămână.
 
După o perioadă, femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearsafuri mult mai curate, şi îi spuse soţului ei:
 
-Priveşte, bărbate, în sfârșit, femeia asta a învăţat și ea să spele rufele! O fi învăţat-o o altă vecină??
 
Soţul ei îi răspunse:
 
-Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!
 

Şi în viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a a celor din jur.                                            
 

CITEȘTE ȘI: "Sf. Ap. Andronic şi soţia sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan"