Născut la Coțușca, pe 29 decembrie 1970, a trăit doar 47 de ani, însă a lăsat în urmă cântece și un model de artist care a ars pentru și prin muzica sa.
Cântăreț și compozitor de muzică folk, Vasile Mardare a început să cânte încă de la vârsta de cinci ani. La 14 ani debuta la Cenaclul Flacăra. În timpul liceului a înființat trupa Pro Folk la Sibiu.
Ar fi putut fi un rocker bun, dar a devenit un folkist strălucit. Deși recunoștea că nu a scăpat de tot de sâmburele rockului: "Înainte de a compune și a cânta folk cochetam cu rockul. De aceea multe dintre piesele mele au o influență foarte bine simțită din muzica rock".
Cânta în special melodii pe versurile semnate de Adrian Păunescu, Andrei Păunescu sau, în anii din urmă, Sorin Poclitaru. Piese precum Păpușarii, Ninge fără tine, Țiganca la semafor, Cabana sunt astăzi cunoscute publicului românesc și cerute în mai toate spectacolele.
Nu și-a grăbit debutul, din respect pentru public. A vrut să ofere muzică de calitate înainte de a-și construi gloria. Și a reușit. Și a păstrat și recunoștința pentru cel căruia îi datora ceea ce ajunsese.
Vasile Mardare a fost un neobosit călător, cu chitara în spate.
"Sunt un om simplu cu tristețile, cu bucuriile și iubirile sale, la fel ca toată lumea. Atâta timp cât mai pot și sunt în putere, voi scrie muzică, pentru că atunci când vor fi copiii mei mari, lumea să poată vorbi frumos despre mine, iar ei să fie mândri de mine și de ceea ce am făcut eu. Numai așa voi simți că nu trăiesc și nu am trăit degeaba".
Sunt cuvintele aproape testamentare rămase de la cel care a iubit muzica și oamenii până la sacrificiu.
Își amintea cu zâmbet cald cum, în copilărie, fura chitara fratelui său mai mare și zdrăngănea fascinat de sunetul clar, firav și totuși atât de impunător. Așa a prins drag de muzică, așa a început să participe la concursuri școlare.
În anul 1984 a ajuns pe scena Cenaclului Flacăra. În 1991 a debutat și în Cenaclul Totuși iubirea.
"Cenaclul, dar mai ales Omul Adrian Păunescu, mi-a schimbat viața la 180 de grade. Nu știu dacă aș fi ajuns aici unde sunt - și sunt foarte mulțumit de ceea ce sunt și se fac – fără sprijinul său. Eu sunt născut undeva în Moldova și cunosc amarul vieții. Acolo nu întreabă nimeni de tine, chiar dacă ești foarte talentat. Acolo te pierzi înainte de a te naște. Dar Cenaclul mi-a oferit o șansă pe care, cred eu, am onorat-o așa cum trebuie. Sunt convins că acei ani au fost și vor fi cei mai frumoși, mai ales că mi-au ocupat toată adolescența", mărturisea Vasile Mardare.
După 1990 s-a întors la folk. Era soldat în termen când a înceut din nou să cânte alături de Adrian Păunescu, dar și de alte nume mari precum Mircea Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă.
"În cenaclul Totuși iubirea am fost acceptat chiar din 1990, dar în acea perioadă eram soldat în termen. Pentru mine a contat mult că am fost acceptat acolo la o vârstă fragedă, mai ales că la acea vreme se punea accent în primul rând pe ce știi", spunea Vasile Mardare.
În ultima vreme locuia în Timișoara și era unul dintre cei mai apreciați soliști de muzică folk.
S-a stins din viață pe 30 aprilie 2018. Cu doar o zi înainte de a muri se afla pe scenă. Acolo i s-a făcut rău. A coborât obosit de viață și de drumul tot mai dificil pe care arta românească îl străbate de o vreme.
Vasile Mardare ne lipsește tuturor. Colegilor de scenă, din toate generațiile, oamenilor care l-au aplaudat și l-au stimat, familiei și tuturor celor care, prin sufletul său bun, le-a adus bucurie în suflet.