Pasionat de bucătărit și grădinărit, dar istoric la bază, Alex Drace-Francis (51 de ani) a purces într-o călătorie antropologică pentru a afla tainele mămăligii. În prezent este profesor asociat de istoria literară şi culturală a Europei moderne, la departamentul de Studii Europene, la Universitatea din Amsterdam.
În cartea „Istoria mămăligii. Povestea globală a unui preparat național“, publicată în acest an la Editura Humanitas, Alex întoarce mămăliga pe toate părțile și îi găsește atât simbolistica națională pentru români, cât și cea universală – drumul porumbului către preparatul fiert care poartă denumiri diferite în toată lumea.
Cu un puternic accent moldovenesc, căpătat după perioada petrecută în Botoșani, Alex Drace-Francis vorbește despre mămăliga noastră cea de toate zilele – căci da, ea, și nu pâinea, a stat pe masa românului în zilele grele, devenind acum gourmet.
Este scoțian, a studiat la Londra și locuiește în Țările de Jos. În România a ajuns în urmă cu peste 30 de ani, când a ajuns chiar și la Botoșani.
Mai exact, era administrator pe teren al unui proiect umanitar, Scottish European Aid, cu sediul la Botoşani, dar cu proiecte în tot judeţul. ”Aici am învăţat româneşte şi am intrat în contact cu multe aspecte ale societăţii româneşti în tranziţie”, mărturisește scoțianul.
”Am venit prima dată în România în anii 1990, o perioadă de mari schimbări. Eram student la Litere. În 1993 și 1994 am coordonat un proiect umanitar în județul Botoșani. Acolo am învățat românește. Se vede uneori că am și puțin accent moldovenesc. M-am întors la studii la Londra, începând din 1995, unde am făcut masterat, apoi doctorat. De 25 de ani mă ocup de istorie, nu numai a României, ci și a Balcanilor”, povestește Alex Drace-Francis.
Cm a ajuns la mămăligă?
De profesie este istoric, dar este și grădinar și bucătar amator.
”De vreo 30 de ani fac lucrurile acestea de plăcere, de relaxare. Tot strângând cărți de bucate sau cărți de grădinărit, m-am interesat și de istoria agrară și de influența plantelor asupra omului. Am citit mult despre acest domeniu, fără să-mi dau seama că voi scrie vreodată”.
Prin 2020-2021, mai ales din cauza lockdownului, a realizat că este o lipsă, că se poate scrie ceva mai solid despre aceste subiecte.
”Citisem relativ mult despre istoria alimentară globală și mi-am dat seama că porumbul și mămăliga sunt subiecte, de fapt, foarte importante. Unii ar zice că e un lucru trivial. Să scriem despre mămăligă ca oamenii serioși? Se consideră că trebuie să scriem istoria politică, militară, dar privind lucrurile din punct de vedere al unui preparat sau al unei plante, putem vedea altfel istoria politică. A fost o linie de anchetă. Începi să cauți și cauți și nu găsești răspunsul adecvat. A trebuit să studiez în detaliu natura fiziologică a plantei ca să înțeleg. O plantă, o cereală ca orice cereală, ca grâul, orzul, ovăzul, meiul, secara, dar cu niște particularități. M-aș fi putut apleca asupra altor cereale, dar porumbul este special, are o istorie aparte și cred că merită studiată. S-a scris destul de bine despre alimentația românească, dar m-a surprins că era relativ puțin despre mămăligă, care e și simbol național”, spune Alex Drace-Francis pentru Weekend Adevărul.
De ce crede că mămăliga este simbol național?
”Pentru că a fost mâncată de foarte mulți români, apoi și străinii și vecinii au văzut asta ca pe o caracteristică specifică a românilor. Românii mănâncă mămăligă. Ceea ce este în mare parte adevărat. Românii au mâncat mult mai multă mămăligă decât bulgarii sau rușii”.
Mămăliga din Moldova
Când a văzut prima oară o mămăligă? Când a ajuns în România, mai exact în Moldova, în Botoșani.
”Se mânca destul de mult la țară, în Moldova, unde lucram eu. Mâncam aproape în fiecare săptămână mamăligă. Prin sate, pâine se pregătea doar de sărbători în vremea aceea – la o nuntă sau, eventual, duminica. Pâinea cere un cuptor, mai multă energie, mai multe lemne. Avem și dospirea. Mămăliga nu cere nici dospire, nici foarte multă energie. Am observat încă de pe atunci aceste diferențe, fără să mă gândesc că va fi un obiect central în viața mea”, a povestit Alex Drace-Francis.