Parabola lingurii este bazată pe o poveste veche despre foame şi dăruire. Alegoria lingurilor lungi ne învaţă că atunci când ne zbatem să ne hrănim doar pe noi înşine toţi ceilalţi flămânzesc. Dar și noi odată cu ei!
Însă atunci când ne concentrăm pe foamea aproapelui, pe așteptările și durerile lui, descoperim că există moduri de a hrăni pe toată lumea. Inclusiv pe noi!
Povestea ne este cunoscută și din pildele creștine:
Un om sfant, adancit intr-o discutie tainica cu Dumnezeu, a indraznit sa ceara: "Doamne, as vrea stiu cum arata raiul si iadul!". Dumnezeu l-a condus pe un coridor lung pana cand au ajuns in dreptul a doua usi.
Domnul a deschis una din ele si i-a facut semn omului sfant sa se uite inauntru. In mijlocul unei camere uriase era asezata o imensa masa rotunda pe care se odihnea o oala gigantica cu o mancare atat de delicioasa incat aromele ei i-au lasat gura apa omului nostru.
Oamenii raspanditi in jurul mesei era slabanogi si suferinzi, parand sa fie infometati la culme. Tineau in maini niste linguri avand cozi foarte lungi, cu care puteau ajunge la vasul cu mancare, dar pe care le era imposibil sa si le aduca la gura. Omul cel sfant s-a cutremurat la vederea suferintelor si nenorocirii lor. Dumnezeu i-a zis "Acum ai vazut iadul".
Apoi, au mers in dreptul celei de-a doua usi. Dupa ce a deschis-o, omul a vazut o priveliste aproape identica cu cea din prima camera. Exista si acolo o imensa masa rotunda avand in centru o oala gigantica cu o mancare care i-a facut o pofta la fel de mare omului cel sfant. Oamenii din a doua camera tineau in maini acelasi fel de linguri cu cozile lungi, dar, spre deosebire de cei dintai, ei erau grasuti, veseli si vorbareti.
Omul cel sfant a spus: "Doamne, nu inteleg". "Este simplu", i-a raspuns Dumnezeu, "trebuie doar sa te uiti cu atentie. Vezi tu, oamenii de aici au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, ducandu-si la gura unii altora lingurile lor. Acesta este raiul!".
VIDEO aparține campaniei internaţionale Caritas "One Human Family, Food for All"
