Pe 4 septembrie 2009, o veste crunta sageta dimineata, adancind in durere sute de oameni care l-au cunoscut, iubit, admirat pe ultimul mare profesor al urbei: Domnul Aurel Dorcu se stingea din viata, dupa luni de suferinta trupeasca, dar o extraordinara luciditate intelectuala si sufleteasca.

Botosaniul fara Domnul Profesor a ramas sarac, inchis, fara muzica si fara stralucire. Botosaniul fara Domnul Profesor se zbate intre nevoia de modele si disperarea de a nu le mai gasi. Domnul Aurel Dorcu a reprezentat, pe parcursul a decenii de timp, un punct luminos, o muzica pe care, chiar daca nu o ascultai, o simteai, stiai ca exista acolo, intr-o sala a Muzeului, intr-o scoala, liceu, galerie...

Un caracter de o extrema delicatete, un om de o rara modestie, insa cu o foarte bine dozata demnitate, Domnul Profesor Aurel Dorcu merita din partea noastra, a celor ramasi, macar un gand, o lumanare aprinsa din cand in cand.

ODIHNITI-VA IN PACE, DOMNULE PROFESOR!

CITEȘTE ȘI: "Cum funcționa „fabrica de români” de la Săveni și cum era împărțită șpag..."