"Atat tatal meu, cat si stramosii lui din Spania, care au venit in Moldova in Evul Mediu, erau toti muzicieni. Acasa am fost trei surori si toate trei ne-am consacrat muzicii: Viorica Cortez (Guguianu) - mezzosoprana la Opera din Paris, Stefania si eu, cea mai mica. Tata isi dorea mult un baiat si, cand am sosit eu pe lume a spus, un pic deceptionat: "Inca o soprana Cortez...", povesteste intr-un interviu artista Mioara Cortez, soprana care, de pe scena Scalei din Milano, a ajuns pe cea a Filarmonicii Botosani!
"Mama era din Basarabia, din satul Caplani; avea doar 14 ani cand tata s-a indragostit de ea si "a rapit-o". Era de o harnicie rara; de la ea am invatat sa gatesc bucate moldovenesti si sa fac curat si ordine de mai multe ori pe zi, chiar daca nu e nevoie. Tata, Stefan Cortez, era un barbat tare, autoritar, muncitor. Avea vie si livada la Bucium si a fost primar al Iasiului timp de doua mandate, intre cele doua razboaie mondiale. Dupa aceea, a fost persecutat de comunisti, fiind considerat chiabur, iar eu si surorile mele am fost date afara din scoala. A trebuit sa cant clandestin, de la 14 ani, in corul Filarmonicii din Iasi, ca sa castig o paine. Si, ca sa-l consolez pe tata ca nu a avut baiat, i-am spus ca, daca voi avea un fiu, o sa ii pun numele lui, Stefan. Si asa am facut", marturiseste soprana.
De la Milano la Botosani
- Cum ati ajuns sa studiati la Scala din Milano?
- Dupa terminarea liceului, am primit o bursa si am plecat in Italia, la Milano. La Scala am studiat cu Rosetta Noli, o mare soprana a anilor `50, dupa care m-am intors si am studiat la Conservatorul din Bucuresti, cu Arta Florescu.
- Dupa absolvire, ati primit post la Botosani, ca profesoara. Nu era cam departe de... opera?
- Ba da, insa la acea vreme orice absolvent primea un post, unde trebuia sa mearga. Sansa a fost totusi ca la Botosani era o buna orchestra simfonica, dirijata de maestrul Modest Cichirdan, cu care am facut frumoase colaborari si turnee. Imi amintesc de primarul orasului, care mi-a spus ca, daca raman acolo, imi da si butelie (de aragaz). Dupa un spectacol in orasul Darabani, a venit la mine o batranica sa ma felicite: "Doamne, ce voce frumoasa ti-a dat Dumnezeu, da` muzica de aia adevarata, populara, nu stii canta?". Am stat la Botosani un an, dupa care m-am intors la Iasi, dar am ramas cu amintiri frumoase despre oamenii de acolo, care m-au adoptat, respectat si indragit.
(Fragmente din interviul luat Mioarei Cortez de Vania Atudorei, in paginiromanesti.com)
