SOPRANA MIOARA CORTEZ: "Primarul orasului Botosani mi-a spus ca, daca raman acolo, imi da si butelie. Am stat la Botosani un an, dar am ramas cu amintiri frumoase despre oamenii de acolo, care m-au adoptat, respectat si indragit".

"Atat tatal meu, cat si stramosii lui din Spania, care au venit in Moldova in Evul Mediu, erau toti muzicieni. Acasa am fost trei surori si toate trei ne-am consacrat muzicii: Viorica Cortez (Guguianu) - mezzosoprana la Opera din Paris, Stefania si eu, cea mai mica. Tata isi dorea mult un baiat si, cand am sosit eu pe lume a spus, un pic deceptionat: "Inca o soprana Cortez...", povesteste intr-un interviu artista Mioara Cortez, soprana care, de pe scena Scalei din Milano, a ajuns pe cea a Filarmonicii Botosani!

"Mama era din Basarabia, din satul Caplani; avea doar 14 ani cand tata s-a indragostit de ea si "a rapit-o". Era de o harnicie rara; de la ea am invatat sa gatesc bucate moldovenesti si sa fac curat si ordine de mai multe ori pe zi, chiar daca nu e nevoie. Tata, Stefan Cortez, era un barbat tare, autoritar, muncitor. Avea vie si livada la Bucium si a fost primar al Iasiului timp de doua mandate, intre cele doua razboaie mondiale. Dupa aceea, a fost persecutat de comunisti, fiind considerat chiabur, iar eu si surorile mele am fost date afara din scoala. A trebuit sa cant clandestin, de la 14 ani, in corul Filarmonicii din Iasi, ca sa castig o paine. Si, ca sa-l consolez pe tata ca nu a avut baiat, i-am spus ca, daca voi avea un fiu, o sa ii pun numele lui, Stefan. Si asa am facut", marturiseste soprana.

De la Milano la Botosani

- Cum ati ajuns sa studiati la Scala din Milano?

- Dupa terminarea liceului, am primit o bursa si am plecat in Italia, la Milano. La Scala am studiat cu Rosetta Noli, o mare soprana a anilor `50, dupa care m-am intors si am studiat la Conservatorul din Bucuresti, cu Arta Florescu.

- Dupa absolvire, ati primit post la Botosani, ca profesoara. Nu era cam departe de... opera?

- Ba da, insa la acea vreme orice absolvent primea un post, unde trebuia sa mearga. Sansa a fost totusi ca la Botosani era o buna orchestra simfonica, dirijata de maestrul Modest Cichirdan, cu care am facut frumoase colaborari si turnee. Imi amintesc de primarul orasului, care mi-a spus ca, daca raman acolo, imi da si butelie (de aragaz). Dupa un spectacol in orasul Darabani, a venit la mine o batranica sa ma felicite: "Doamne, ce voce frumoasa ti-a dat Dumnezeu, da` muzica de aia adevarata, populara, nu stii canta?". Am stat la Botosani un an, dupa care m-am intors la Iasi, dar am ramas cu amintiri frumoase despre oamenii de acolo, care m-au adoptat, respectat si indragit.

(Fragmente din interviul luat Mioarei Cortez de Vania Atudorei, in paginiromanesti.com)