"Îi rog pe cititorii mei să-mi pomenească măcar numele când mă citează, fără vreo altă plată. -Tudor Vasiliu, bun obştesc", sunt cuvintele care apar şi astăzi pe site-ul ce socoteşte cu meticulozitate creaţia scriitorului.

TUDOR VASILIU s-a născut pe 5 februarie 1950, la Botoşani. Talent precoce, considerat unul dintre cei mai buni autori de aforisme din România, a plecat din lume discret, în august 2013, lăsându-şi prietenii într-un hohot de sprânceană, cu numele său în bucuria gândului senin.

Poet şi prozator, autor de aforisme, epigrame, epitafuri. Fiul Lucreţiei Vasiliu (născută Clocotici), funcţionară, şi al lui Ioan Vasiliu, profesor. Înscris la Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura română (fără frecvenţă), a Universităţii din Bucureşti, este exmatriculat în anul al doilea, din motive politice. A lucrat ca apicultor până în 1989, apoi a activat în presă. După 1993 s-a ocupat de tranzacţii bursiere şi de agricultură. A debutat la 14 ani în "Urzica" cu epigrame şi epitafuri, iar editorial cu placheta "În general, triumful pădurilor" (1969). Volumul de proză pentru copii "Cartea numai ochi şi urechi" (1982) a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

Publică numeroase volume de poezie, proză scurtă, romane (parodic SF sau umorist-poliţiste), cărţi pentru copii. Tânăr autor prolific, publică "Morcuna" (1975), parodii fantastice frizând satira care nu va lipsi niciodată din creaţia lui, "Pegasul troian" (1976), unde începe să se afirme în genul aforistic, care va fi prezent de acum încolo şi în "Îndreptar de greşelile altora, subintitulat afurisisme" (1978), "Cele mai frumoase nerozii" (1981), "Şcoala tăcerii" (1991). A mai publicat "Dicţionarul falitului" (1993) şi "Dicţionar român-român" (1995). A publicat şi numeroase volume de proză scurtă: "Vânătoare de perne" (1985), "Canibala" (1993), "Poveşti de dragoste" (1994), "Politicianul roman" (1995), "Alandalu, ţară experimentală pentru adulţi fără capitală" (1997), precum şi literatură pentru copii: "Pluş Plumb" (1981), "Cartea numai ochi şi urechi" (1982), "Carte de zumzăit" (1987), "Pământ via Univers" (1992), precum şi literatură umoristică: "Note de căsătorie" (1978), "Probantul negru" (1993), "Detectivi de Bucureşti" (1995) etc. Ultimul său volum publicat în timpul vieţii este "Frolo – cartea despre cel mai mic membru al familiei, un pisic siamez" (2008).

Fragment din "Politicianul român", de Tudor Vasiliu (proză scurtă, 1995): "Ca şi autoturismele, cei mai buni politicieni români sunt cei fabricaţi cu licenţă, sub capota cărora bat motoare nemţeşti, ticăie ceasuri londoneze sau zvâcnesc vitezometre lyoneze. Foarte rar e lăsat un român neaoş să acceadă la putere, şi atunci numai în urma unei şedinţe de fixing inter-mason care desemnează doar aşa, de-un exemplu negativ, pe cel mai chior, spurcat la gură şi şparlitor mardeiaş promovat de poliţie pentru a-i apăra interesele în Parlament.

De aceea, să nu vă miraţi că politicianul român e cel mai înjurat de mamă politician din lume. Acesta e un semn că politicianului român nu universităţile îi lipsesc, nici anii de şcoală şi nici măcar cei şapte ani de-acasă, ci acele nouă luni intrauterine, se pare vitale pentru un politician veritabil şi fără de care el riscă să fie perpetuu returnat".

Iată şi câteva aforisme:

"Cu cât adevărul atârnă mai greu în balanţă, cu atât ridică minciuna mai sus".
"Ce e gloria fără gloria de a fi refuzat-o?"
"Urmăreşti cu privirea o pasăre în zbor; ea se face mică, mai mică, şi dispare deodată ca şi când ar fi găsit o ieşire".

CITEȘTE ȘI: "Discuție intre o fată și tatăl ei"