In urma cu multi ani, scriitorul Teodor Mihadas a avut o revelatie marturisitoare fata de Tudor Gheorghe. Se intampla inainte de 1989, intr-o carciuma din Ardeal, unde se aflau mari artisti si oameni de cultura ai Romaniei.
"Foarte frumos canti! Ai harul de a simti muzica interioara a versurilor marilor nostri poeti. Mi-e teama insa ca aceste cantece frumoase ale tale sa nu devina slagare", i-a spus cantaretului Teodor Mihadas. "M-as simti profund jignit daca din difuzorul acela murdarit de muste, din carciuma aceasta ordinara, as auzi acum, brusc, versuri de Blaga, Barbu sau Vieru", a completat Mihadas. Sa fie acesta un motiv, o misiune a lui Tudor Gheorghe de a-si purta prin lume cantecele?
"Chemarea pasarii de acasa" este un concert inchinat poeziei si unui poet: Mircea Micu, scriitor aradean cu o bogata activitate literara, de o sensibilitate usor desueta, ar spune confratii sai contemporani, poate de un sentimentalism exacerbat, insa pliat perfect pe muzicalitatea si personalitatea lui Tudor Gheorghe.
Botosanenii au asistat la o seara de poezie, muzica, presarate cu amintiri, glume, ironii, aluzii politice. Chiar daca nu a beneficiat de o sala plina, concertul s-a situat in nota de distinctie si eleganta cu care Tudor Gheorghe ne-a obisnuit, in special cu seria spectacolelor "Anotimpurile".
"Chemarea pasarii de acasa" a fost un prilej de intoarcere la poezie, de popas interior, intim, de revelatie si profunzime a sentimentelor, iar botosanenii s-au bucurat pe masura frumusetii intamplarii artistice.
