Cu o informatie bogata si diversificata, revista Hyperion vine sa completeze spatiul cultural-literar romanesc, ea fiind concentrata nu numai pe creatia si creatorii moldavi, ci insumand productii literare, teatrale sau evenimente de factura nationala sau internationala.
Publicatia se deschide cu o cronica semnata de Gellu Dorian, redactorul-sef al revistei, care marcheaza astfel un eveniment important al teatrului botosanean si nu numai - premiera spectacolului "O zi din viata lui Robinson Crusoe", dupa Dan Cojocaru, regia Marius Rogojinschi, o productie a Teatrului pentru Copii si Tineret Vasilache Botosani.
Antologia revistei il aduce in atentie pe scriitorul Cezar Ivanescu, la 2 ani de la pe-trecerea din viata lumeasca.
Revista contine si un bogat moment de poezie, versurile apartinand poetilor Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Dan Bogdan Hanu, Petru Parvescu, Constantin Iftime, Paul Gorban si altii, in timp ce printre autorii de proza se regasesc Mircea Oprea sau tanarul Catalin Andrioaie.
Hyperion aloca pagini importante si personalitatilor aflate la ceas aniversar, prin Petrut Parvescu, care semneaza materialul "Mircea Martin - 70 de ani", dar si Ioan Holban, care aduce in atentie un om de cultura din Iasi: "Cassian Maria Spiridon - 60 de ani".
Nu lipsesc din acest numar polemica si dreptul la replica! Grafica de interior poarta semnatura artistului plastic botosanean Liviu Soptelea.
GELLU DORIAN: De la text la pretext
În transpunerile scenice, nu numai de la noi ci şi de peste tot, textul de bază, cu puţine excepţii, reprezintă, pentru regizori, un pretext – nu pretextul! – pentru un spectacol de teatru. Acest lucru, cînd este vorba despre o dramatizare după o carte, după un film, cum este la modă în ultima vreme, pare a fi firesc şi chiar indicat, pentru că nu ai altă regulă de a simplifica o naraţiune - de a o face posibilă pe o scenă -, fie romanescă, fie cinematografică, decît prin dramatizarea acelui fir narativ. Însă atunci cînd pleci de la o piesă de teatru, modificarea textului de bază, indiferent că acesta aparţine lui Shakespeare, Caragiale sau Dan Cojocaru, cum vom vedea mai jos, reprezintă o mare responsabilitate pentru cel care o face, pentru că un astfel de text are o identitate încetăţenită şi, în cazul dramaturgilor deja consacraţi, de la antici la clasici şi moderni, cu interpretări scenice nenumărate, unele de mare succes. Însă cum interpretarea teatrală postmodernă dă voie la tot felul de "imixtiuni" în textele de bază, în unele cazuri, aproape nerecunoscîndu-le din prima vizionare, loc de "joacă" este suficient de mult, în aşa fel încît putem vedea personaje din Shakespeare în uniforme naziste, ori pe Caligula în straie de dictator de pe Dîmboviţa. Nu este niciun fel de restricţie, atunci cînd intenţia realizării artistice ţine de canoanele esteticii teatrale, ale, în fond, artei interpretării scenice, ale artei spectacolului.
Actorul şi regizorul Marius Rogojinschi, acum şi profesor în "arta actorului", plecînd de la un text dramatic scris de regretatul Dan Cojocaru, actor şi regizor din generaţia lui Ion Caramitru, text premiat la Concursul Naţional de Creaţie a Piesei de Teatru într-un Act "Mihail Sorbul", prin 1994 – este vorba de O zi din viaţa lui Robinson Crusoe -, a realizat, la Teatrul pentru Copii şi Tineret "Vasilache" din Botoşani, al cărui director este, un spectacol cu acelaşi titlu.Primul de acest fel la acest teatru, care, pînă acum, a realizat spectacole doar pentru copii. Nu acest lucru este important, ci faptul amintit în preambulul acestui articol, şi anume acela de a modifica, în scopul realizării unui spectacol fezabil, en gros textul de bază, text care a mai fost pus şi pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Avînd în vedere că Dan Cojocaru, în piesa lui, a plecat de la cel puţin două cărţi – cea a lui Daniel Defoe, publicată în 1719, sub titlu Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe din York, marinar, scrisă de el însuşi, precum, doar prin aluzie în titlu, cartea lui Aleksandr Soljeniţîn, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, publicată la noi abia după 1990 -, împănînd, în replici, tot felul de aluzii, fie livreşti, fie de istorie recentă, cu scopul de a reflecta, prin prisma celor două personaje, o lume care te obligă la izolare şi la condamnare de sine, putem spune că transformarea acestui text, în viziunea lui Marius Rogojinschi, a căpătat multiple valenţe scenice, atît în ceea ce priveşte fluenţa replicilor, elipticitatea lor, făcînd dialogul viu şi uşor de receptat de către public, cît şi păstrarea esenţei textului
de bază.
(Continuarea in revista Hyperion)
