A trăit 74 de ani, lăsând în urmă o operă ce avea să îl așeze în galeria națională a artiștilor de marcă. Era ludic și boem, nonconformist și iubitor de oameni, cu o generozitate sufletească rară.
Fost elev al lui Ciucurencu, Constantin Piliuţă este un pictor al armoniei, al liniei sugestive, fără a accentua culoarea ca reper cromatic al temelor pe care le abordează, oferind astfel libertatea privitorului de a adăuga, prin sine, trăiri, emoţii, stări.
Artistul "prinde" lumea în înălţimi care domină prin sobrietate. Siluete aparent fragile, dar de o forţă impresionantă. E mult de trăit la Piliuţă, e multă bucurie în tablourile lui, e atâta lumină în culoarea pe care ne-o dăruieşte!
Din păcate prea puţin cunoscut la Botoșani, prea repede uitat în România...
Născut pe 4 februarie 1929, la Botoșani, Constantin Piliuță s-a stins din viață pe 3 mai 2003, la București. Rămâne unul dintre cei mai mari pictori ai ultimului secol românesc.
A urmat cursurile Liceului "A. T. Laurian" din oraşul natal, apoi, a studiat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1945-1949), sub îndrumarea pictorului Alexandru Ciucurencu.
Lucrare monumentală la Botoșani
Orașul în care s-a născut păstrează și astăzi o lucrare realizată după ideea lui Constantin Piliuță, și anume lucrarea de pe actuala clădire a supermarketului Carrefour.
Este zidul fostei fabrici ”Integrata”, care a fost conservat tocmai pentru a salva lucrarea realizată în anii 80, pe care artistul și-a pus amprenta.
Mozaicul realizat în anul 1980 este considerat ca fiind una dintre cele mai valoroase lucrări ale cunoscutului pictor Constantin Piliuţă. Lucrarea, care a fost făcută în comun cu artistul băcăuan Gheorghe Spiridon, are o dimensiune de aproximativ 250 de metri pătraţi, prezentând diferite scene ale muncii, de la lucrările agricole şi industriale până la cele de cercetare.
O carieră artistică internațională
A debutat în 1956, la Bucureşti, iar apoi a participat la circa 50 de expoziţii de grup, anuale de stat şi expoziţii de artă românească în străinătate (1964 - Moscova; 1965 - Delhi; 1966 - Budapesta, Zagreb, Belgrad; 1969 - Moscova; 1970 - expoziţia internaţională de la Varşovia; 1974 - Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow; 1975 - Lisabona, Ankara, Atena; 1976 - Praga, Istanbul; 1977 - Paris, Copenhaga, Beijing, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia; 1978 - Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin; 1979 - Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico; 1994 - Munchen).
"Constantin Piliuță se impune ca desenator printr-o deosebită acuitate a observației, tradusă printr-o linie incisivă, purtătoare după caz de tensiuni dramatice sau de situații pline de umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împletește cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structura poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunării, de pământul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitorească, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimină detaliul nesemnificativ, gestul incidental pentru a sesiza durabilul. Culoarea se așterne în câmpuri largi, monocrome. Tonurile luminoase, degajate de impurități ce compun o lume aerată, în care meditația se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pura și vitală", scria Constantin Prut în "Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană".
Constantin Piliuță a fost distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1967, Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, 1971, Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române, 1974.
A lucrat pictură de şevalet, grafică, scenografie pentru teatre din Botoşani şi Bucureşti, frescă. În desen şi în pictură, înţelese ca modalităţi tradiţionale de exprimare, a rămas adeptul unui figurativ care îşi găseşte în propria sa metamorfoză resursele expresivităţii. Tonurile luminoase, degajate de impurităţi, compun o lume aerată, în care meditaţia se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură şi vitală. Cu aceleaşi posibilităţi de esenţializare, pictorul a abordat şi alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Ştefan Luchian) şi compoziţii de evocare istorică, potrivit vatra-mcp.ro. Pentru activitatea sa artistică a fost recompensat cu mai multe premii şi distincţii, între care: Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România (1964), Premiul "Ex-equo" al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (1971), Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române (1974), Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2003) pentru îndelungata activitate creatoare, originalitatea şi talentul pictural deosebit, recunoscute pe plan naţional şi internaţional.
