Fost actor la teatrele "Mihai Eminescu" și "Vasilache" din Botoșani, Toma Hogea a revenit în orașul natal, după patruzeci de ani de absență și pentru prima dată, în calitate de regizor.
După doi ani de muncă asiduă pe scenele botoșănene, Toma Hogea a plecat la Iași, unde a intrat sub tutela reputatului teatru "Luceafărul". Tot pe meleaguri ieșene, actorul și-a construit o carieră universitară, fiind, actual, doctor conferențiar la Academia Națională de Artă "George Enescu", unde predă animație și dramă.
Regizorul trăiește de zeci de ani nostagia timpurilor dinainte de strămutarea la Iași. "N-am crezut că poate fi atât de greu să te reîntorci acasă, după 40 de ani. Și când spun greu, mă gândesc la emoții, mă gândesc la străzile pline, încărcate de amintiri. Oamenii din amintirile mele, din păcate, nu mai sunt. Rând pe rând au dispărut cu toții, inclusiv părinții", spune Toma Hogea, cu ochii vizibil înlăcrimați.
Viața de actor a absolventului de "Arte" a început la Teatrul "Eminescu" din Botoșani, continuând, în paralel, cu activitatea de la "Vasilache".
"Prima colaborare cu Teatrul Vasilache a fost în cadrul piesei "Albă-ca-zăpada", în regia lui Eugen Traian Bordușanu. Atunci am descoperit, pentru prima dată, acest miraj al animației, al păpușilor, al poveștilor. Și mi s-a părut o muncă sisifică. Acum 40 și ceva de ani în urmă îmi spuneam că poți să fii și miner, poți să fii orice, dar munca asta e deja mult prea grea. La vremea aceea se lucra la trapă, trebuia să stai câte 5-6 ore cu mâna ridicată, în păpușă, apoi lucrul în fața oglinzii.. erau ore chinuitoare de repetiții și de lucru", își amintește regizorul.
Toma Hogea a vorbit despre motivele în temeiul cărora a părăsit orașul natal, deși îl iubea nespus. "Drumul meu a fost foarte scurt la Botoșani. De 42 de ani sunt plecat la Iași. Am și regrete, am și împliniri, dar balanța dintre ele este oarecum egală. Regrete, pentru că sufăr mereu de dorul locurilor de baștină, iar împliniri, pentru că la Botoșani nu aș fi reușit niciodată o carieră universitară, n-aș fi scris o istorie a teatrului românesc, o lucrare de 2500 de pagini, în cinci volume, n-aș fi făcut un doctorat", explică profesorul universitar. Acesta a mărturisit că poartă în suflet povara înstrăinării, chiar dacă, paradoxal, orașul nu îi creează sentimentul unui străin: "Mă năpădesc tot felul de amintiri, de flash-uri, imagini, vizavi de Botoșani. E o senzație ciudată, stranie. Am montat mult în țară, am montat mult și afară și aveam acest of - de ce la mine acasă nu am ajuns niciodată până acum? Dar iată, destinul își are cursul său, drept dovadă că acest lucru s-a întâmplat. Vin în acest oraș după mulți ani, dar nu mă simt un străin. Străzile sunt ale mele, blocurile sunt ale mele".
Toma Hogea a revenit la Teatrul "Vasilache", pentru scurt timp, în calitate de regizor al piesei "Fram, ursul polar", o premieră pentru Botoșani. Artistul a fost primit cu căldură de colectivul teatrului, directorul instituției dezvăluind că tocmai el este primul om cu care trupa teatrală s-a gândit să colaboreze.
"A fost o mare plăcere să îl avem printre noi, colectivul nostru. Anul trecut ne-am gândit la cine ar fi potențialii regizori pe care să îi avem în stagiul nostru, la Botoșani. Domnul Hogea, și spun asta oficial pentru prima dată, a fost prima opțiune a colectivului. Lucru îndeplinit", spune Marius Rogojinschi, director al Teatrului "Vasilache" din Botoșani.
"Îi mulțumesc domnului Rogojinschi pentru prilejul acesta. Până la el au mai fost mulți directori ai Teatrului Vasilache, însă probabil au considerat că locul meu nu e aici. Important e că s-a produs această întâlnire fericită, cu o echipă interesantă, o trupă de actori cu tipologii foarte diferite, actori și păpușari de primă mână", relevă Toma Hogea.
Despre spectacol, regizorul și actorul cu rădăcini botoșănene vorbește cu entuziasmul unui artist dedicat întru totul publicului său. "Este un eveniment foarte important, zic eu, pentru Teatrul Vasilache și pentru sufletul meu. Un spectacol cu plusuri și minusuri, că așa e viața, dar cu un final pozitiv, luminos, cald. Are partituri dramatice, numere de virtuozitate păpușărească, foarte multă muzică, pantomimă, multă poezie și multă candoare. E un spectacol cu ingrediente de toate gusturile. Lucrăm la el de trei săptămâni, în afară de cele cam două luni de când am pregătit coloana sonoră și coregrafia, chinuind compozitorul", subliniază, cu oarecare haz, Toma Hogea.
Despre sine, regizorul experimentat în tainele artei teatrale dezvăluie că perfecționismul și dorința de a face mai mult sunt definitorii. "Eu sunt un nemulțumit de când mă știu. Oricât aș face, mereu am sentimentul că nu e suficient. Nu știu unde mă va duce perfecționismul ăsta. Sunt de credință că cerând din start foarte mult de la tine, rezultatul va fi de la bine spre foarte bine".
"Cel mai mare regret al meu, ca artist în general, este că nu pot monta mai mult de cinci piese pe an. Pentru că de fiecare dată când schimb orașul, schimb echipa, iau totul de la zero. Lucrez cu cinci scenografi diferiți, cu cinci compozitori diferiți și așa mai departe. Sufletul meu ar reuși mai mult de atât, dar fizicul și psihicul, din păcate, nu îmi permit", mărturisește actorul, regizorul, scriitorul și profesorul botoșănean.