Filmul ajunge pe 9 noiembrie la Botoșani, la proiecția de gală de la Cinema Unirea fiind anunțată și prezența regizorului Stere Gulea, alături de actorul Bogdan Horga. Ultima parte a trilogiei bazată pe romanele lui Marin Preda, ”Moromeții 3”, urmărește destinul lui Niculae, fiul cel mic al celebrei familii de țărani, cel care ajunge, în anii ’50, un scriitor cunoscut.

Anul 1954 îl pune pe Niculae Moromete la încercare: iubirea tumultoasă cu o femeie măritată, criza de conștiință politică și pierderea încrederii în breasla literară îl copleșesc. Apariția providențială în viața lui a unei tinere poete îi oferă o cale de ieșire din dilemele profesionale și personale, inspirându-l să publice romanul Moromeții.

CITEȘTE ȘI: "Astăzi se aprinde iluminatul festiv în municipiul Botoșani!"

Înainte de proiecția de sâmbătă, regizorul Stere Gulea a vorbit, pentru cititorii Știri Botoșani, despre pericolul necunoașterii istoriei, dar și despre subiectivitatea unui realizator de film atunci când abordează astfel de tematici.

-Domnule Stere Gulea, înainte de lansarea în cinematografe a producției ”Moromeții 2”, spuneați că este ”un film la care nu ai voie să intri nepregătit”. Era vorba, în fapt, despre a citi, și nu doar cărțile lui Marin Preda (”Moromeții” și ”Viața ca o pradă”), ci și istorie. Pentru că, altfel, spectatorul va asista la o succesiune de fapte pe care nu le înțelege. Este un ”avertisment” valabil și în 2024, înainte de a vedea ”Moromeții 3”?

-Nu aș zice că este un avertisment! Este un fel de prevenire că, totuși, este vorba de o epocă istorică ce nu este ușor de înțeles de către oamenii tineri. În acest sens era exprimarea mea de atunci. Nu este obligatoriu, pentru că îmi dau seama, după mai multe proiecții ale filmului ”Moromeții 3”, că, spre deosebire de ”Moromeții 2”, acesta pare ceva mai accesibil, nu atât pentru cunoștințele istorice, cât pentru anumite similitudini pe care le oferă viața între perioada respectivă și ceea ce se întâmplă în general într-o societate. ”Moromeții 3”, din câte pot să îmi dau seama din reacțiile spectatorilor, pare mai ușor de înțeles decât ”Moromeții 2”. Aseară am avut un fel de vizionare cu presă, cu influenceri, și mi-am putut da seama de această înțelegere pe care am exprimat-o. Am încercat să fie nu pe înțelesul tuturor, dar să nu fie greu accesibilă tematica filmului.

-Ați anticipat următoarea mea întrebare, care pleca de la faptul că ”Moromeții 1” a fost văzut într-un timp al cenzurii comuniste. Venim, așadar, de la un scenariu subversiv la ”Moromeții 2”, în care găsim aproximativ aceleași replici cu dublu sens. Ce vom vedea în ”Morometii 3” și dacă vom întâlni personaje recognoscibile în lumea politică de astăzi?

-Ca atare recognoscibile pesemne că e greu, dar da, e vorba despre a impune oamenilor un mod de a gândi unic și de a i se supune lui. Acum se poate numi un fel de dictatură a liniei ideologice prin mass-media. Atunci era mult mai directă și mai contondentă. Diferența este de alt tip, era vorba despre o dictatură, vorbim de anii 1950, când se petrece acțiunea filmului ”Moromeții 3”. Nuanțele sunt la locul lor, trebuie să fim atenți când facem paralele prea apăsate.

”Tot de la școală, de la învățământ pleacă hibele noastre”

-”De acolo, din 1945, toată istoria noastră trebuie revizuită, ca să se știe cum au stat lucrurile”, spuneți undeva. Cine ar trebui să facă acest lucru și cât de periculoasă este lipsa acestei istorii reale?

-Misiunea principală, desigur, este a istoricilor. Se poate întâmpla ca istoricii, într-o oarecare măsură, să fi publicat studii, însă important este ca aceste studii, sau măcar cele mai relevante, să ajungă mult mai mult în conștiința noastră și mai ales prin școli, ceea ce nu am impresia că se întâmplă destul de temeinic. La școală ar trebui ca aceste lucruri să fie cerute, să fie explicate. Am citit zilele trecute că o profesoară a decis că ea nu mai cere la clasă ”Moromeții”, preferă ”Cel mai iubit dintre pământeni”. În afară de eroarea pe care o face, ea lasă și un gol. Din punct de vedere istoric, nu poți să sari peste perioada din ”Moromeții”, trebuie să fie o continuitate, ca oamenii să înțeleagă. Deci cred că tot de la școală, de la învățământ pleacă hibele noastre. Astfel de inițiative fanteziste, după părerea mea, și în trend cu modelele care se practică la ora actuală în lume, mi se pare o proastă sincronizare. Hai să ne dăm mari că știm ce se întâmplă în lume!

-Au apărut în ultimii ani filme care tratează subiectul Revoluției, două chiar foarte recent (”Anul Nou care n-a fost”/ ”Libertate”). De cât timp are nevoie un regizor pentru a-și asigura obiectivitatea față de o temă istorică (comunism, revoluție etc.)?

-De obicei se spune că e nevoie de timp și cred că este nevoie. Și eu am făcut două filme despre perioada respectivă, le-am făcut la cald, cum se spune, și pesemne că lucrul acesta se vede. În același timp, până la urmă contează efortul de a arăta un adevăr. Vorbim, totuși, de o optică subiectivă, chiar dacă facem eforturi să reconstituim ceva. Dar este o poveste redată prin prisma autorului. Filmele despre care vorbiți sunt, până la urmă, poveștile celor doi autori cu care poți să fii de acord sau nu. Nu vorbesc aici din punct de vedere artistic, ci ca optică asupra acestui fenomen istoric – așa cum a fost cel din1989. Dacă vezi cele două filme spui: da, asta e părerea lui X, asta e părerea lui Y. Obiectivitatea, chiar și după trecerea timpului, mi se pare cam greu de estimat. Merg pe ideea că obiectivitatea la modul ideal nu poate fi atinsă.

”Lumea satului nu mai este o lume cu identitate”

-„…lumea aceea pe care o știam dispare. Asta m-a și atras la ideea unei continuări, am vrut să duc până la capăt epopeea acestor personaje care au supraviețuit până în anii ‘50 colectivizării. E un omagiu adus acestei lumi”, ne spuneți înaintea lansării acestui film. Domnule Sterea Gulea, mai are România de astăzi ”Moromeți”, mai găsim caractere atât de puternice?

-Condițiile au dispărut pentru genul de existență a lumii moromețiene. E greu de presupus că mai există astăzi un Ilie Moromete, omul care avea pământul lui, familia în jurul lui. Sunt lucruri care astăzi nu mai sunt. Dar ca mod de gândire, gena modului acestuia de gândire, nu cred că are cum să dispară. Dacă te duci în unele zone, mai ales din sud, și nu numai, cu siguranță sunt oameni care au aceeași vivacitate a inteligenței și deșertăciunii ca a lui Ilie Moromete. Omul de genul lui Ilie Moromete nu a dispărut și nu va dispărea. Că nu mai are modalitățile de exprimare specifice lui, din lumea satului… Lumea satului nu mai este o lume cu identitate, oamenii sunt astăzi dispersați în sate, nu mai este opinia satului cum era pe atunci, cum o întâlneai în Poiana lui Iocan. Dar genetic aceste trăsături există și vor exista. Sunt români inteligenți, cu felul de a vorbi foarte colorat, plastic, expresiv, care fac deliciul... Acesta este caracterul românului! Are această inteligență nativă extraordinară pe care o întâlnești la tot pasul, când nu te aștepți…

”A trebuit să mă duc la mărturii ale scriitorilor ruși”

-Un spațiu generos – nu știu dacă este doar o impresie – ați acordat breslei scriitoricești din epocă. O temă care poate face, singură, subiectul unui lungmetraj. Mircea Mihăeș spune, în România Literară, că ați putea deveni oricând un ”impecabil scriitor, eseist și istoric literar”. V-ați gândit să scrieți o carte despre șantierul care a însemnat lucrul la seria Moromeții? Cât de grea a fost documentarea scenelor care ne trimit către acest proletcultism atât de discutat și astăzi?

-Referitor la o posibilă carte, nu am în intenție, pentru că nu sunt scriitor. Referitor la documentarea despre care vorbiți, ea a fost destul de anevoioasă, ca orice documentare. Trebuie să te duci în presa vremii și la alte surse, cu atât mai mult cu cât, din păcate, literatura română, memorialistica scriitorilor care au trăit atunci este destul de săracă. Greu am putut să găsesc mărturii ale acelei perioade, ale scriitorilor sau artiștilor. Ca să îmi fac o idee, o imagine mai consistentă, a trebuit să mă duc la mărturii ale scriitorilor ruși. Experiențele lui Pasternak, Soljenițân, și studii despre acea perioadă din Uniunea Sovietică mi-au fost mult mai de folos, pentru că sunt mult mai consistente și mai personale. Este vorba despre momente trăite, nu relatări neutre. Drame teribile, impresionante, atmosfera în care se trăia… la noi nu le-am găsit descrise. În privința asta am fost puțin dezamăgit că scriitorii români nu au simțit nevoia să lase mărturii.

-Există Florin Pavlovici la noi…

-Da, da, Pavlovici, dar a scris despre închisoare. Sunt mai multe mărturii despre închisori, despre ce au trăit oamenii care au trecut prin calvarul acela. Nu am întâlnit mărturii ale unui scriitor din epocă, să înțeleg ce a trăit el. A făcut ficțiune Petru Dumitriu, dar a făcut-o într-un mod încât nu am putut să-l cred. El a fost tipul de scriitor care, atâta timp cât a fost aici, a beneficiat de toate acele avantaje ale regimului și ale personajelor care reprezentau regimul, iar după ce a plecat a întors pe dos povestea și a început să îi prezinte ca pe niște monștri. Desigur, pesemne că mulți dintre ei acționau ca niște monștri în perioada respectivă, dar nu e o mărturie. Cele două cărți pe care le-a scris Petru Dumitriu despre perioada proletcultistă nu poți să le iei de bune. Evident că le-am citit, am notat foarte multe lucruri de acolo… Preda are jurnalul lui, chiar dacă foarte subțire, lucruri care pentru mine au fost mai importante pentru că vorbește omul care trecea prin momentul acela prin drama despărțirii de Aurora Cornu. Te impresionează, simți omul, simți ce trăia, simți epoca… Aici este vorba și de onestitate. În momentul în care faceți o mărturie trebuie să fii onest. Nu faci calcule cum să ieși tu în avantaj din mărturia respectivă.

-Revenim la film. Vorbiți-ne de distribuție. Ați venit cu o distribuție la fel de bogată, unii dintre actori se regăsesc și în ”Moromeții 2”, alții sunt la primul rol în seria ”Moromeții”.

-Începem cu Horațiu Mălăele, interpretul lui Ilie Moromete, care nu este personajul principal. Dar într-un sens al amprentei și al simbolului pe care îl reprezintă, pot vorbi despre un personaj principal, alături de Niculae Moromete, interpretat de Alex Călin. Sunt și alte câteva personaje, Răzvan Vasilescu în Cocoșilă, Dana Dogaru în Catrina, mama lui Niculae, apoi Andreea Bibiri, Toma Cuzin – parvenitul politic tipic al perioadei. O avem pe Oana Pellea, care apare episodic, dar într-un moment dramatic al filmului. Avem personaje noi, cele două povești de dragoste ale lui Niculae Moromete, cu Vera care pleacă de la Nina Cassian și Aurora, un rol benefic în apariția ”Moromeților” (Mara Bugarin). Este vorba despre actori din generații diferite: generația mai veche, actori din generația tânără. Cele trei personaje despre care am vorbit: Niculae Moromete, Vera și Aurora, un fel de triunghi, și consistent și, ca orice poveste de dragoste, cu frumusețea și dramatismul ei.

-Cu permisiunea dvs., mai ales pentru publicul din Botoșani, să spunem că veți fi prezent la lansarea de la Cinema Unirea alături de actorul Bogdan Horga, de la Teatrul ”Mihai Eminescu”...

-Da, mi s-a spus că va fi și Bogdan Horga, mă bucur că îl voi întâlni la Botoșani.


”Moromeții 3” (2024) - 9 noiembrie, ora 19.00, la Cinema Unirea Botoșani

Regia: Stere Gulea

Distribuție: Horațiu Mălăele, Alex Călin, Olimpia Melinte, Bogdan Horga ,Mara Bugarin, Răzvan Vasilescu, Iulian Postelnicu, Cătălin Herlo, Dana Dogaru, Cuzin Toma, Ana Ciontea Laurențiu Bănescu, Conrad Mericoffer, Ioan Andrei Ionescu, Andreea Bibiri, Ilinca Hărnuț, Dorina Chiriac Cu participarea extraordinară a Oanei Pellea.
O producție Libra Films
Scenariul: Stere Gulea
Imaginea: Vivi Drăgan Vasile
Producători: Oana Bujgoi Giurgiu, Tudor Giurgiu