Prin cuvântul Acatist se înÅ£elege în primul rând slujba liturgică alcătuită de Biserică întru cinstirea unui sfânt, aducându-i acestuia laudă pentru viaÅ£a sa minunată ÅŸi pentru minunile pe care le lucrează în viaÅ£a credincioÅŸilor. Slujba Acatistului unui sfânt se citeÅŸte de regulă în ziua prăznuirii sale, fie dimineaÅ£a, înaintea săvârÅŸirii Sfintei Liturghii, fie seara, după slujba Vecerniei. Pe lângă Acatistele închinate sfinÅ£ilor, avem ÅŸi Acatiste închinate Mântuitorului sau Maicii Domnului.
Cuvântul Acatist înseamnă a sta în picioare, fiind opusul cuvântului Catismă, care indică faptul că, în timpul citirii ei, credincioÅŸii stau jos. AÅŸa de pildă, în timpul citirii Catismelor din cadrul slujbei Vecerniei sau a Utreniei, credincioÅŸii pot să stea jos în străni. Spre deosebire de Catisme, în timpul slujbei Acatistului se stă în picioare, sau chiar în genunchi, arătând prin aceasta evlavia, dragostea ÅŸi rugăciunea noastră stăruitoare faţă de sfântul pe care-l prăznuim.
Unii credincioÅŸi, după cum spuneam, numesc Acatiste ÅŸi pomelnicele speciale pe care ei le trimit la Sfântul Altar, pentru a fi citite după slujba Acatistului. În aceste pomelnice ei scriu atât numele lor, cât ÅŸi multe dintre problemele cu care se confruntă, de cele mai multe ori în formule total nepotrivite, având pretenÅ£ia ca preotul să citească cu voce tare întreg textul înscris în acest pomelnic.
Desigur că pomelnicele îÅŸi au rostul ÅŸi importanÅ£a lor, ele fiind citite fie în taină, fie cu voce tare de către preot. Însă a avea pretenÅ£ia ca preotul să citească la slujbă, chiar cu voce tare, pe lângă nume ÅŸi problemele cu care credincioÅŸii se confruntă, ÅŸi cererile alcătuite de fiecare după bunul său plac, multe dintre ele fiind neîntemeiate sau lipsite de bună cuviinţă, este o exagerare.
Cel mai potrivit ar fi să adăugăm, eventual, la pomelnicul cu numele noastre formule precum "MulÅ£umim pentru tot ajutorul primit de la Dumnezeu ÅŸi ne rugăm pentru iertarea păcatelor, dobândirea celor de trebuinţă vieÅ£ii, ajutor ÅŸi mântuire".
Biserica face rugăciuni ÅŸi cereri pentru toÅ£i oamenii ÅŸi pentru toate trebuinÅ£ele vieÅ£ii credincioÅŸilor ei. A solicita însă împlinirea întocmai de către Dumnezeu strict a voinÅ£ei noastre, care de cele mai multe ori nici măcar nu este în acord cu voinÅ£a lui Dumnezeu, vădeÅŸte superficialitate ÅŸi chiar necredinţă.
Dacă există situaÅ£ii sau nevoi speciale în viaÅ£a credincioÅŸilor, ele pot fi trecute în pomelnicul personal trimis la Sfântul Altar, însă aceste probleme cu care credinciosul se confruntă vor fi citite în taină de către preot, acesta mijlocind înaintea lui Dumnezeu împlinirea celor ce ne sunt de folos în lucrarea mântuirii.
AÅŸadar, Acatistul se referă în primul rând la o slujbă specială de laudă, alcătuită întru cinstirea Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt ÅŸi abia după aceea la pomelnicele în care sunt înÅŸirate toate nevoile ÅŸi trebuinÅ£ele vieÅ£ii noastre personale.
Pr. dr. Lucian FarcaÅŸiu
