Cuviosul Daniil Sihastrul (†1496) s-a născut într-o localitate din zona Rădăuţilor din părinţi drept-credincioşi. A intrat de tânăr în monahism, primind numele David. Apoi a mers la Mănăstirea Sfântului Leontie de la Rădăuţi, unde în scurt timp, datorită rugăciunii stăruitoare şi râvnei sale deosebite, a primit schima cea mare și numele Daniil.

Nu după mult timp de la primirea schimei celei mari, s-a retras cu binecuvântarea stareţului său lângă pârâul Viteu, în pădurile din jurul Putnei, unde a locuit ca sihastru. Între nenumăraţii său fii duhovniceşti s-a numărat şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (†1504), după cum ne arată cronicile vremii.

Piatra de mormânt a cuviosului a fost aşezată de însuşi Sfântul Ştefan cel Mare, iar pe ea scrie: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, Schimnicul Daniil”. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul a fost înmormântat la Mănăstirea Voroneţ, acolo unde povăţuise mulţi ucenici. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a înscris numele în Sinaxar în anul 1992. Astăzi îi pomenim şi pe Sfinţii Mucenici Sebastian şi cei împreună cu dânsul care au trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).

Dintre ­mucenici, Sfântul Sebastian era chiar senator roman şi din această funcţie a reuşit să aducă la credinţa în Hristos mulţi ­conaţionali. Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor, au fost prinşi Nicostrat, Claudiu, Castor, Tiburtie, Castul şi Zoe şi fiind chinuiţi mult şi-au dat sufletul în mâinile Domnului. Iar fericitul Sebastian a fost chemat de Diocleţian pentru a-l face să se lepede de Hristos. Pentru că nu a voit aceasta, ostaşii au tras cu săgeţi în tot trupul său, la porunca împăratului, şi fiind încă viu, l-au zdrobit cu toiege. Şi aşa şi-a încredinţat cinstitul său suflet Domnului.

(Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie)