Şezătorile iernii, amplă manifestare culturală organizată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, reprezentat de doamna Cornelia Ciobanu, managerul instituţiei, au continuat  la sfârşitul săptămânii trecute, duminică 11 februarie, cu şezătoarea de la Durneşti. 

Gazdele au fost reprezentate de primarul comunei, domnul Vasile Sasu şi domnul Aurel Axine – un iubitor al folclorului tradiţional, care împreună cu soţia, Silvia Axine, referentul cultural, insistă să înveţe copiii şi tinerii din Durneşti jocul popular tradiţional, răsplata fiind participarea la numeroase festivaluri de gen din judeţ, din ţară, dar şi din străinătate. Aceşti oameni, români cu dragoste de neam, ne-au arătat că ştiu să păstreze  tradiţiile moştenite din străbuni,  misiune ce ne vizează de fapt pe noi toţi.

Sriitorul Gellu Dorian, coordonatorul compartimentului literatură-teatru a dat startul manifestării cu o şezătoare literară. S-au recitat poezii. Au răspuns invitaţiei pentru şezătoarea literară  scriitori din judeţ, membri ori nu, ai Uniunii Scriitorilor din România – Nina Viciriuc, Cristina Prisăcariu Şoptelea, Cezar Ciobâcă, Dumitru Necşanu, Petrut Pârvescu,George Luca şi Mihai Babei.

Elena Pricopie, coordonatorul compartimentului educaţie permanentă a Centrului a continuat şezătoarea cu o prelegere care a adus în atenţie aspecte legate de patrimonial cultural, material si imaterial, centenarul unirii şi a evocat 11 mari personalităţi ale neamului românesc, de numele cărora se leagă făurirea României  Întregite la 1918.

Ultima parte a şezătorii a aparţinut artiştilor din Durneşti, Ansamblul “Doruleţ” coordonat de Aurel Axine – instructor şi Silvia Axine - referentul cultural. Minunile acelea de copii au încheiat programul cu un spectacol de cântece şi jocuri populare din zonă, dar am remarcat şi o suită de jocuri a cărei coregrafie a fost semnată de neuitatul maestru coregraf  Vasile Andriescu.

Incăperea Centrului Cultural din localitatea Cucuteni, comuna Durneşti, aşa cum era organizată, ne-a dus imediat  într-o altă lume, în lumea  caselor satului de altădată. Practic, încăperea era o expoziţie etnografică realizată de chiar primarul Vasile Sasu, Silvia Axine cu multe obiecte lucrate chiar de mainile ei, Samoilă Viorica, fiecare aducând absolut tot ce a trebuit pentru a crea impresia că te afli într-o casă a bunicilor ori străbunicilor noştri.

Cât a ţinut şezătoarea toată lumea a putut să vadă cum se ţese, fiind acolo prezentă, cu război de ţesut cu tot, Liliana Dubei, săteancă ce încă “face minuni” la războiul de ţesut, Petru Terciu a arătat cum se împleteşte un coş, o coşarcă, aşa cum spuneau bunicii, Daniela Lipovanu a arătat că este vie încă arta croşetatului, iar destul de mulţi copii de vârste fragede au încântat ochii celor prezenţi cu priceperea lor în diferite meşteşuguri: împletit, cusut, împletit pănuşi, lucrat rame pentru stupi, depănat, tors, sculptat. Mihaela Şologon ne-a încântat cu produsele din levănţică, din cultură proprie.

A mai fost o surpriză acolo. Un sătean priceput şi harnic duce peste hotare numele comunei cu produse de natură apicolă, care mai de care mai frumos ambalate, dar ceea ce mi-a redat încrederea că românismul nu piere la prima adiere de vânt, a fost faptul că fiecare produs ambalat purta parcă mândru, tricolorul românesc. (Comunicat presa)