1 decembrie.
Dragi români de pretutindeni,
Cu prilejul "Zilei românilor de pretutindeni" vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum ÅŸi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura ÅŸi limba românească. Doresc să vă felicit ÅŸi să vă mulÅ£umesc pentru contribuÅ£ia pe care o aduceÅ£i la dezvoltarea comunităţilor ÅŸi a ţărilor în care vă aflaÅ£i, precum ÅŸi pentru păstrarea ÅŸi afirmarea valorilor ÅŸi tradiÅ£iilor româneÅŸti. Din Australia până în America de Nord, din Europa ÅŸi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naÅ£ional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc ÅŸi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.
Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu ÅŸi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: "Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenÅ£ia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic."
Doresc să vă felicit, de asemenea, ÅŸi cu ocazia "Zilei NaÅ£ionale a României". Avem datoria de a păstra vie ÅŸi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea ÅŸi libertatea poporului, precum ÅŸi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul ÅŸi încrederea cu care au făcut-o ÅŸi strămoÅŸii noÅŸtri, de la cei căzuÅ£i pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri ÅŸi urări de sănătate, fericire ÅŸi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România ÅŸi pe români, oriunde s-ar afla ei.
La MulÅ£i Ani România!
La MulÅ£i Ani români de pretutindeni!
Birou Senatorial Viorel BadeaSenator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911http://www.badeaviorel.ro/....
Dragă Domnule Senator Viorel Badea,
Sînt È™i eu unul dintre "românii de pretutindeni" care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu È™tiam, "Zilei românilor de pretutindeni". Vă mulÈ›umesc pentru caldele urări È™i îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă priveÈ™te pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresaÈ›i. Nu am adus nici o "contribuÈ›ie" comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic "valorile româneÈ™ti", nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care "excelez" deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoÈ›ian.
Alta ar fi fost însă situaÈ›ia dacă mi-aÈ›i fi scris, dvs. sau unul dintre numeroÈ™ii dvs. colegi din Parlament, acum È™ase luni, cînd încă nu eram un român "de pretutindeni", ci un român de la mine de-acasă, mai exact din IaÈ™i.
AÈ™ fi putut să vă răspund că sînt cercetător È™tiinÈ›ific la Universitatea Al. I. Cuza È™i că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediÈ›ie critică a celei mai vechi Biblii româneÈ™ti (È™tiaÈ›i că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediÈ›ie critică?). M-aÈ™ fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneÈ›i, È™i m-aÈ™ fi lăudat că am dus È™i eu puÈ›in din "graiul țării" mele pe la Paris È™i Geneva, sau că mi-am petrecut È™apte ani printre vechile manuscrise româneÈ™ti, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-aÈ›i scris, nici eu nu v-am răspuns. AÈ™a merg lucrurile, cum s-ar spune.
Dar de ce îmi scrieÈ›i tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, È™i ne-am alăturat È™i noi "românilor de pretutindeni" care îÈ™i caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în È›ară?
Ca să îmi arătaÈ›i că vă pasă?
Dacă vă pasă atît de mult de "valorile È™i tradiÈ›iile româneÈ™ti", de ce nu mi-aÈ›i scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în È›ară? De ce nu m-aÈ›i întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu È™i colegele mele, tineri doctori în filologie È™i slujbaÈ™i ai culturii române pentru care suspinaÈ›i acum? V-aÈ™ fi rugat atunci, dacă È™tiam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceÈ›i ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aÈ™ fi chemat la IaÈ™i să vedeÈ›i cum trăieÈ™te de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, È™i cum niÈ™te copii devotaÈ›i se antrenează să devină campioni pe podelele roase È™i pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aÈ™ fi dus prin oraÈ™ È™i v-aÈ™ fi arătat Filarmonica ieÈ™eană, care de zece ani stă să se prăbuÈ™ească sub schele, È™i Teatrul NaÈ›ional, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocaÈ›i acum cuvintele lui Sadoveanu È™i îndemnul "să devenim un popor vrednic", v-aÈ™ fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, minÈ›it, furat È™i umilit în È›ara mea.
Și că am obosit să devin "vrednic" printre șmecheri, canalii politice și "băieți deștepți".
Dar, repet, nici dvs. nu m-aÈ›i întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-aÈ›i găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiÈ›i pe emigranÈ›ii români cu ocazia unei aÈ™a-zise "zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor "de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor È™i a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine È™i pe alte milioane de compatrioÈ›i, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinÈ›ii È™i prietenii È™i să ne căutăm pe aiurea pîinea È™i dreptatea. Ce sărbătoare vedeÈ›i în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărÈ›ite, pentru fraÈ›ii È™i prietenii lăsaÈ›i în urmă, sau pentru acei "români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în È›ară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli "pretutindeni", ci doar acasă.
IertaÈ›i-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiÈ›i dvs. de "valorile româneÈ™ti". OcupaÈ›i-vă de ele în È›ară, acolo unde "cultura È™i valorile româneÈ™ti" sînt lăsate în paragină. Și v-aÈ™ mai ruga ceva. SînteÈ›i totuÈ™i un reprezentant al clasei politice româneÈ™ti. AveÈ›i decenÈ›a de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea celor ce au luptat pentru libertatea poporului".
În FranÈ›a am cunoscut un om care È™i-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie `89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoÈ™i. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiÈ›i eroii din decembrie `89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veÈ›i putea vedea È™i auzi într-un documentar tv despre RevoluÈ›ie, apropo, nu-i aÈ™a, de cei care "fac cinste țării natale").
La sfîrÈ™it, aÈ™ vrea să vă asigur că nu mi-e ruÈ™ine că sînt român. AÈ™a mi-am învățat È™i fetele, să nu le fie ruÈ™ine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e ruÈ™ine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aÈ™ cere să păstraÅ£i măcar distanÈ›a tăcerii?
Ioan-Florin Florescu
CITESTE AICI MAI MULT DESPRE PR. IOAN FLORIN FLORESCU
