Ion Dan a absolvit Facultatea de ComerÅ£, secÅ£ia RelaÅ£ii Economice InternaÅ£ionale, ASE Bucuresti, în 1980. S-a angajat la ONT Litoral Mamaia, apoi, câÅ£iva ani a lucrat la DirecÅ£ia Generală a Vămilor. În `90, după o scurtă prezenţă la Departamentul pentru Reformă din cadrul Guvernului României, a intrat în mediul bancar. Filialele constănÅ£ene ale Bancorex, Banca Turco-Română, OTP Bank au fost conduse de el până în 2007, când ÅŸi-a dat demisia. În februarie 2009 a fost tuns în călugărie, devenind "fratele Ilarion", iar în aprilie, acelaÅŸi an, a fost hiorotonit.
DRUMUL SPRE SUFLET
A descoperit creÅŸtinismul, ortodoxia, o dată cu RevoluÅ£ia. "Atunci a fost ca un fel de descătuÅŸare, aÅŸa." Iar la finele lui `90, lucrând în BucureÅŸti, Ion Dan s-a spovedit prima oară. "Am ajuns pe mâna unui mare duhovnic, Părintele Sofian Boghiu, de la Mănăstirea Antim. Un om de o blândeÅ£e deosebită. Atunci m-am hotărât să mă întorc acasă, la ConstanÅ£a." Iar părintele Sofian l-a îndrumat către părintele Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol. "Nu auzisem de părintele Arsenie, deÅŸi în vacanÅ£ele studenÅ£iei, ca ghid, am dus grupuri de turiÅŸti străini ÅŸi pe la mănăstire. Dar după întâlnirea cu el, totul a devenit mult mai profund. Mi-a fost un sprijin atât de puternic că, dacă nu ar fi fost lângă mine, aÅŸ fi avut probleme sufleteÅŸti foarte mari, chiar grave".
JERTFA
1999 a fost pentru el un an cumplit. Anul în care i-a murit soÅ£ia. "Avea 40 de ani. Eram încă tineri, iar copiii erau la o vârstă foarte fragilă. 16 ani, fata, iar băiatul 14 ani. Atunci, foarte mult m-a ajutat faptul că mergeam la părintele Arsenie. M-a întărit sufleteÅŸte să pot face faţă unei astfel de încercări. Eram implicat, trup ÅŸi suflet, ÅŸi pe partea profesională. Îmi asumam foarte multe responsabilităţi ÅŸi riscuri, am prins ÅŸi toată perioada asta de modificări structurale ale economiei ÅŸi am primit din plin acest ÅŸoc, l-am trăit direct pe pielea mea, cu toate consecinÅ£ele. Åži m-am trezit, deodată, ÅŸi mamă, ÅŸi tată. SoÅ£ia mea a fost o mamă extraordinară, iar mie mi-a fost ani de zile nu numai soÅ£ie, ci ÅŸi prietenul meu cel mai bun, sfătuitorul meu. Eu am luat-o aÅŸa, ca un fel de jertfă pentru noi, pentru mine ÅŸi pentru copii, aÅŸa am ÅŸi primit-o".
Atunci a încolÅ£it în mintea lui ÅŸi ideea de a se călugări. A fost la Athos, la Schitul Românesc Prodromul. "Acolo mi s-a înfiripat gândul ăsta, că aÅŸ putea să mă fac ÅŸi eu monah (zâmbeÅŸte), deÅŸi atunci era imposibil că erau copiii, trebuia să am grijă de ei. Îmi dau seama ÅŸi-acum că dacă ar fi fost posibil atunci, nu eram pregătit. Am înÅ£eles un pic mai târziu cam ce înseamnă să intri în mănăstire".
Dar până la urmă am spus: dom`le gata! Fie ce-o fi! Stabilisem deja cu părintele Arsenie să mă duc la Sfântul Ioan Casian. Eu am crezut c-o să spună să mă duc undeva, în Moldova. Oricum aÅŸ fi făcut ascultare, m-aÅŸ fi dus oriunde. Åži mi-am luat geanta ÅŸi-am bătut la poarta mănastirii. Pentru mine a fost uÅŸor, intrând într-o mănăstire cunoscută, cu oameni cunoscuÅ£i, ÅŸocul acomodării n-a fost foarte mare. Åži de-atunci totul a intrat pe un făgaÅŸ firesc. Pentru că, la mine, gestaÅ£ia acestui gând a fost foarte îndelungată. 8 ani. Părintele spune foarte frumos: Cine pleacă la mănăstire să găsească o mănăstire, degeaba pleacă, n-o s-o găsească. Trebuie să facă întâi în inima lui mănăstire".
Pentru mulÅ£i a părut stranie trecerea de la costum la sutana monahală a unui director de bancă, poate ÅŸi de aceea, la tunsul în călugărie al economistului au fost prezenÅ£i, spre uimirea lui, vreo 200 de oameni. "Am fost călugărit în peÅŸtera Sf. Ioan Casian. De hramul mănăstirii, pe 28 februrie 2009. Am crezut că o să fie o călugărie obiÅŸnuită, dar ÎnaltpreasfinÅ£itul Teodosie a venit ÅŸi a zis: la PeÅŸteră. A fost o surpriză extraordinară. De obicei, astea sunt ceremonii mai restrânse. Ei, la mine a fost multă lume, fiind ÅŸi hram, erau mulÅ£i care mă cunoÅŸteau - prin `97 - `98 eram unul din cei mai cunoscuÅ£i oameni din ConstanÅ£a -, dar fără să ÅŸtie că sunt eu cel călugărit, ÅŸi m-am trezit acolo cu o mulÅ£ime de cunoscuÅ£i".
CRIZA PRIN CARE TRECEM E O "CRIZA SISTEMICÄ‚"
În 2003, a avut o periodă când 6 luni n-a muncit, pentru că nu mai putea. "Intrasem într-o stare de stres cumplită. Orice hârtie, orice document luam să citesc, mă apuca brusc durerea de cap, cu ameÅ£eli, crunt! Eram bolnav de stres. Åži acum, când trăiesc lipsa totală de stres ÅŸi când ÅŸtiu sărmanii oameni cum se chinuie, cu toată fuga asta nebună, zile după zile, ÅŸi nu te-alegi cu nimic, după bani... Eu ÅŸtiu, că am avut bani, am avut salarii bune, dar oricât câÅŸtigam, cheltuiam. Åži n-aveam fantezii. Nu te alegi cu nimic. Confort? Când eÅŸti atât de stresat, nu te mai bucuri de el. Ce se întâmplă în lume la ora actuală e cumplit. Eu înÅ£eleg ÅŸi mecanismul acestei crize, dacă sunt economist, ÅŸi nu e doar o simplă criză economică, e mult mai profunda. E o criză sistemică. E omul în criză. Åži încep să crape chestiile mai vizibile, ÅŸi ce este mai vizibil decât banul? Am lucrat în sistemul ăsta financiar ÅŸi am repulsie faţă de bani. Nu mai suport banul! Am pătimit atâta din cauza lor! Aici sunt super fericit că nu mai ating niciun ban!"
"Sunt trei întrebări fundamentale pentru om: Cine sunt? De unde vin? Åži unde mă duc? Dacă vei căuta, în mod onest, răspunsul la întrebările astea, inevitabil te vei întâlni cu Hristos. Pentru că nu există alt răspuns. El este răspunsul la toate ÅŸi soluÅ£ia tuturor problemelor noastre. Orice altă soluÅ£ie este o iluzie. Ne minÅ£im pe noi înÅŸine. Asta eu o afirm pe baza unei experienÅ£e. Nu e citită din cărÅ£i! Eu am trăit lucrul ăsta".
Continuarea articolului pe jurnalul.ro
