Se spune ca minunile tin trei zile! Doar la teatru dureaza cinci. Iar daca te lasi cuprins de aura, minunea poate dura o viata. Chiar si numai o simpla insiruire a numelor care vor strabate scena botosaneana in aceste cinci zile ar justifica aplauzele inca inainte de ridicarea cortinei.
Olga Tudorache, Johnny Raducanu, Ion Caramitru, Victoria Bucun, alaturi de toti actorii din Teatrul National Iasi, Teatrul National Bucuresti, Teatrul Mihai Eminescu Botosani, impreuna cu regizori si scenografi.
Programul deschiderii stagiunii aniversare 2008 - 2009
Zilele Teatrului Mihai Eminescu
Editia a III - a
1 octombrie, ora 17:00 ,Sala Mare
Deschiderea stagiunii aniversare, Decernarea insemnelor stagiunii aniversare si a distinctitilor invitatilor
1 octombrie, ora 19:00, Sala Mare - Teatrul Mihai Eminescu Botosani
Visul unei nopti de vara, dupa W. Shakespeare
Dramatizarea Geta Angheluta
Regia: Volin Costin
Scenografia si costumele: Alina Dinca
Miscare scenica: Victoria Bucun
2 octombrie, ora 17:00 ,Sala atelier
Cui am onoarea sa ma adresez? de Peter Shaffer
Regia: Petre Bokor
Scenografia: Viorica Petrovici
2 octombrie, ora 19:00, Sala Mare - Teatrul National Vasile Alecsandri, Iasi
Auditia de Alexandr Galin
Regia: Claudiu Goga
Scenografia: Stefan Caragiu
3 octombrie, ora 19:00 Sala Mare - Teatrul Mihai Eminescu, Botosani
O poveste foarte simpla de Maria Lado
Regia: Andro Enukidze Scenografia: Aivengo Celidze
Miscare scenica: Victoria Bucun
4 octombrie, ora 19:00 Sala Mare - Teatrul National I.L. Caragiale, Bucuresti
Dialoguri si fantezii de jazz cu Ion Caramitru si Johnny Raducanu
5 octombrie, ora 11:00 Sala Mare - Teatrul Mihai Eminescu, Botosani
Apus de soare de Barbu Stefanescu Delavrancea
Regia: Marius Rogojinschi
Scenografia: Mihai Pastramagiu
5 octombrie, ora 19:00 Sala Mare - Teatrul National I.L. Caragiale, Bucuresti
Noiembrie de Ana Maria Bamberger
Regia: Alice Barbu
Scenografia: Alice Barbu
La Botosani prima reprezentatie in limba stramoseasca a avut loc in 1838, cand directorul Scolii Domnesti, Nicolini, asociat cu Costachi Caragiali, a inceput o serie de reprezentantii. Sala de spectacole era la Scoala Domneasca, unde incapeau 40 de scaune.
Dupa zece ani, in iarna 1848-1849 mai multi boieri si cucoane din Botosani au jucat teatru pentru scopuri filantropice, adunandu-se suma de 1045 lei in folosul saracilor. In stagiunea 1857-1858, s-a infiintat o trupa teatrala moldoveneasca in Botosani, sub direciia lui Costachi Balaceanu si a pitarului Costachi Vasiliu.
Prin 1860 se construieste prima sala de teatru cunoscuta sub denumirea Teatrul Petrache Cristea, Botosanii fiind astfel printre orase din tara care aveau o sala de reprezentantii teatrale dupa modelul celor din Occident, cu scena, doua randuri de loji, parter, orchestra si celelalte accesorii. Sala varuita in alb, era jumatate de elipsa, cu despartiturile de la loji din scandura vopsite cu alb, fara capitonaj si fara scaune, pe care publicul si le aducea de acasa in seara reprezentantiei. In mijlocul plafonului atarna un candelabru urias, in care erau infipte vreo doua sute de lumanari de parafina, ce trebuia coborat pana jos pentru a putea fi aprinse lumanarile.
Stalurile un fel de lavite cu spatar erau rezervate numai barbatilor. Pentru orice femeie ar fi fost o lipsa de respect sa apara la teatru in stal. Trei lovituri de butuc in dusumeaua scenei anuntau publicul ca reprezentatia va avea sa inceapa. Intr-o astfel de sala, trupele de teatru straine care treceau prin punctul de frontiera Burdujeni spre Bucuresti si de acolo spre Constantinopol, se abateau de cele mai multe ori pentru una sau mai multe reprezentantii si la Botosani, oras cu un public iubitor de teatru si mai presus de toate cu o generatie tanara entuziasta.
In fiecare toamna Botosanii vedea sosind cate o trupa de actori pentru stagiunea de iarna! Trupele Pascaly, Alexandrescu, Poenaru, Popescu, etc. In 1864, angajat ca sufleur al trupei Vladicescu-Tardini, era marele nostru botosanean poetul Mihai Eminescu. El era angajat si ca scriitor de roluri.
Pe scena acestui teatru a aparut si actori straini: Adelina Patti- celebra stea de la Oprea din Paris in 1865. Dar necesitatea unui teatru pe masura orasului care la inceput de secol era al patrulea ca numar al locuitorilor dupa Bucuresti, Iasi si Galati, a preocupat mereu pe edilii orasului. In ianuarie 1912 se constituie Societatea pe actiuni-Teatrul Eminescu, avand 75 de actionari si un capital de 400000 lei.
La 23 septembrie acelasi an, s-a pus piatra fundamentala a constructiei acestui templu al artei, care a fost terminata doi ani mai tarziu. Cladirea, dupa planul arhitectului Grigore Cerchez, in stilul eclectismului de scoala franceza, se compara prin proportii si bogatie a ornamentatiei cu Teatrul National din Iasi.
A fost inaugurata oficial in seara zilei de 21 decembrie 1914, cu piesa Lorica noastra, a Nationalului bucurestean. La 8 aprilie 1944, frumoasa cladire a Teatrului Eminescu este partial distrusa de un bombardament, dupa care este radical transformata intre 1956-1958, cand se reconstruieste, astfel incat vechea compozitie nu mai poate fi identificata. In septembrie 1958, se inaugureaza noul Teatru Mihai Eminescu.
Prima stagiune artistica se deschide la 16 octombrie 1958 cu premiera piesei Mielul turbat, de Aurel Baranga, in regia lui Paul Sireteanu si scenografia lui Constantin Piulita. De atunci, Teatrul Mihai Eminescu a atras atentia si consideratia intregii miscari teatrale romanesti, aici prezentandu-se in premiera absoluta operele lui Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Eugen Lovinescu, Vasile Voiculescu etc. Aici a vazut lumina rampei opera dramatica a Luceafarului, patronul teatrului si al intregii spiritualitati romanesti. (fragmente preluate de pe www.teatrulmihaieminescu.ro)
