CEZAR IVANESCU (n. 6 august 1941, Barlad - d. 24 aprilie 2008, Bucuresti)
Marturisiri cutremuratoare ale poetului Cezar Ivanescu, inregistrari pregatite special, de el insusi, pentru clipa in care nu va mai fi, oferite pentru prima data publicitatii. Pentru ca, singur pe lume fiind, intr-un popor care ii devenea strain tocmai pentru ca il instraina cu indaratnicie, Cezar Ivanescu s-a vazut nevoit sa isi apere singur dreptul la memorie.
Dupa celebra deconspirare
din 29 ianuarie 2008, din surse
CNSAS, care il acuzau ca ar fi facut politie politica in perioada comunismului, Cezar Ivanescu a batut doar la usi inchise, a intalnit prieteni deconspirati
si o presa indiferenta la adevar.
Pe 15 februarie, Poetul recurgea la singura solutie care ii mai ramasese la indemana: inregistrarea audio, pe care o face singur, constient ca ii va folosi doar dupa moartea sa. Moarte care vine mult mai repede decat s-ar fi asteptat. Pe 24 aprilie.
Astazi, la sase luni de la disparitie, Cezar Ivanescu are, jurnalistic, drept la replica.
In 2000, la Botosani, pe scena Teatrului Mihai Eminescu, Cezar Ivanescu era laureat al celui mai important premiu din literatura romana, Premiul National de Poezie Mihai Eminescu. In acel 15 ianuarie, Cezar Ivanescu devenea Cetatean de onoare al Botosanilor!
Noi, cei ramasi, care l-am auzit si nu l-am ascultat, care l-am vazut si nu l-am inteles, l-am iubit si nu ni l-am asumat, nu mai avem alt drept decat sa il cunoastem.
Sa citim unul dintre cei mai mari scriitori ai Romaniei din toate timpurile. Sa stim totul despre suferinta lui si sa invatam, prin el, sa traim demn si fara compromisuri.
Asa sa ne ajute Don Cezar!
Facem precizarea ca inregistrarea de care dispunem este doar partea de inceput a demersului lui Cezar Ivanescu, dupa aceasta poetul imprimand mai multe casete audio.
LAS CU LIMBA DE MOARTE ACESTE CUVINTE!
- Cezar Ivanescu, 15 februarie 2008 (transcrierea dupa caseta audio)
Nu am facut caz nici de suferinta mea, nici de ceea ce-am petrecut sub comunisti, pentru ca m-au luat la rand democratii. Democratii, vechii comunisti, gen Mircea Dinescu, ajuns presedinte la Uniune (n.red., Uniunea Scriitorilor din Ramania), care in 5 ianuarie 1990 mi-a desfacut contractul de munca.
L-a desfacut mai devreme, de fapt, dar atunci am declarat eu greva foamei. Sunt primul grevist al foamei din democratia noastra originala.
Au revenit baietii la putere, aceeasi echipa peceristo-securista, pozand in mari dizidenti si mari luptatori, cu carnetele de partid in buzunarele de la spate, si a trebuit sa iau de la zero lupta cu sistemul, mascat de aceasta data, fireste, mult mai perfid.
Am spus foarte multe si am acuzat foarte multa lume, si in presa, cat am facut presa, si in cartile mele scrise dupa Revolutie, despre Marin Preda (Timpul asasinilor), si era foarte clar ca mi-am adunat o liota de adversari care nu aveau sa ma ierte si s-a dovedit foarte clar ca nici nu m-au iertat.
Sa nu uit, de asemenea, sa apelez in aceste zile la acei dintre securistii dispusi sa imi dea informatii (acei securisti care au lucrat la sectia Securitatii Romane Anti KGB despre care imi vorbea Victor Roncea), pentru ca poate voi produce in felul acesta documente prin care sa dovedesc macar ca e agent dublu si ca a fost agent dublu Mircea Dinescu, ar fi un rezultat bun pentru inceput.
Sa imi amintesc sa-mi procur protocolul Ordinului Steaua Romaniei, tot textul protocolului, sa ma pot folosi de articolele de acolo si de arbitrajul lui Traian Basescu si sa ma gandesc cui as putea sa ma adresez spre a fi pazit in toata aceasta perioada, pentru ca este evident ca viata imi este pusa in primejdie.
Daca baietii vor vedea ca ajung foarte sus si foarte adanc in problema, este clar ca vor incerca sa ma lichideze fizic.
De aceea este bine sa imprim tot ce tine de marturia noastra pe casete, sa existe o forma de declaratie a mea pe caseta, ca in caz de ceva, Doamne fereste!, sa se poata folosi de casete Clara si sa poata duce lupta mai departe.
Fac pe aceasta caseta o prima marturisire, sa ramana imprimata, pentru ca mi-a venit in minte in aceasta dimineata.
Las cu limba de moarte, daca mi se intampla ceva pe parcursul acestei dispute publice, pe parcursul acestui razboi pe fata, ii rog eu, cu limba de moarte, pe cei care mi-au stat alaturi din prima clipa, Liliana Zaica, Sergiu Andon, Clara, pe toti ceilalti din jurul meu, sa se foloseasca de aceste casete ale mele si sa-mi duca lupta mai departe.
Sa nu lase cumva neispravit acest razboi pe care l-am inceput cu nemernicii si sa nu lase sa-mi fie patat numele si patata memoria si opera.
Ce sa mai spun eu la toate aceste lucruri?
(Inregistrarea audio ne-a fost pusa la dispozitie de Clara Arustei, fiica poetului Cezar Ivanescu)
Vedeti aici si "Moartea Domnului Ivanescu - un film real, intr-o Romanie care isi omoara Poetii"
