Incepand cu acest an, inca un premiu national de literatura a luat fiinta in judetul Botosani. Sper sa aiba aceeasi viata lunga si acelasi ecou cum a avut si are Premiul National de Poezie Mihai Eminescu, acordat de Primaria municipiului Botosani din 1991.
Acest nou premiu este acordat de Primaria orasului Saveni, in cadrul Zilelor orasului Saveni, o initiativa, in ceea ce priveste premiul, a scriitorului Lucian Alecsa.
Conform regulamentului, acest premiu va fi acordat unui scriitor roman din cadrul promotiei 80 care si-a conturat deja o opera literara remarcata atat pe plan national, cat si european. Juriul acestei editii a fost format din: Mircea Martin (presedinte), Mircea A. Diaconu, Constantin Dram, Gellu Dorian si Lucian Alecsa (membri). In urma unor repetate discutii intre membrii juriului, decizia finala l-a adus in posesia Premiului National de Literatura Ion Pillat pe scriitorul Matei Visniec, actualmente rezident la Paris. Decernarea premiului va avea loc astazi, sambata, 27 septembrie 2008, la Saveni, in cadrul unor manifestari culturale de exceptie pentru savineni, la care vor participa reprezentanti ai mai multor edituri din Romania - Humanitas, Polirom, Cartea Romaneasca, Paralela 45, Art, Curtea Veche, Corint, Timpul, Convorbiri Literare, Conta, Axa si altele - , precum si scriitori din toata tara: Adrian Alui Gheorghe, Vasile Spiridon, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Constantin Dram, Mircea A. Diaconu, Shaul Carmel (din Israel), Adi Christi, Ion Zubascu, precum si cantautorul Florin Sasarman, dar si actori ai Teatrului de Revista Constantin Tanase din Bucuresti, cit si actori ai Teatrului Mihai Eminescu Botosani.
Vor fi lansate carti, vor avea loc recitaluri ale autorilor invitati, vor fi prezentate piese de teatru, printre care si Buzunarul cu piine, de Matei Visniec, dar si Apus de Soare, de Barbu Stefanescu Delavrancea. O zi cit se poate de plina dedicata literaturii, teatrului, intr-un oras in care de mult nu se mai intimpla nimic din acest punct de vedere.
Matei Visniec s-a nascut la 29 ianuarie 1956 in Radauti (Suceva). A absolvit in 1980 Facultatea de Istorie - Filozofie a Universitatii din Bucuresti. A fost membru al Cenaclului de Luni, condus de criticul Nicolae Manolescu. Intre 1980-1987 a fost profesor in comuna Dorobantu-Plataresti din judetul Calarasi. In 1987 obtine o viza turistica si pleaca in Franta, unde ajunge si, o fundatie de acolo ii ofera o bursa literara, timp in care piesa sa de teatru Caii la fereastra, programata la Teatrul Nottara din Bucuresti, este interzisa cu o zi inainte de premiera, motiv pentru care, in octombrie a aceluiasi an, autorul cere azil politic in Franta. Sunt de atunci douazeci si mai bine de ani. In primele luni de emigratie se intalneste la Paris cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tanase si alti exilati romani din capitala culturala a lumii.
Urmeaza o perioada de jurnalism la Londra, unde lucreaza la BBC. Acolo scrie o piesa in limba engleza - The Pit (Groapa). Dar demisioneaza in acelasi an de la BBC, pentru a-si incepe studiile doctorale in Franta. Teza lui se intitula Rezistenta culturala in Europa de rasarit sub regimurile comuniste, rezistenta la care Matei Visniec participase ani buni, atit prin poezia si teatrul sau, cit si prin participarea la Colocviile de Poezie de la Tirgu Neamt, loc in care poetii se adunau sa puna la cale nu numai drumul poeziei, ci si inchiderea drumului defectuos al comunismului.
Apoi se dedica exclusiv teatrului, piesele sale de teatru fiind traduse si jucate in peste 25 de tari. Publica si in limba franceza. Debuteaza publicistic in 1972 cu poeme in revista Luceafarul. In volum debuteaza in 1980, an de reper pentru promotia din care face parte, cunoscuta drept Generatia 80, cu volumul La noapte va ninge, in urma concursului organizat de Editura Albatros.
Pina la plecarea din Romania colaboreaza la revistele importante din tara: Romania literara, Echinoctiu, Convorbiri literare s.a. Pana in 1987, cind paraseste Romania, mai publica: Orasul cu un singur locuitor (poezie, la Albatros,1982), Inteleptul la ora de ceai ( poezie, Cartea Romaneasca, 1984, carte care obtine Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania).
Dupa 1990 publica romanul Cafeneaua Pas-Parol, in 1992, Tara lui Guffy (teatru, 1992), Angajare de Clown (teatru, 1993), Vazatorule, nu fi un melc (teatru, 1996), Teatru, vol. I, II, la Editura Cartea Romaneasca, in 1996, carte care cuprinde piesele de teatru scrise in perioada 1977 si 1999), Negustorul de timp si Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt (teatru, 1998), Teatru descompus si Despre sexul femeii - cimp de lupta in razboiul din Bosnia (teatru, 1998), Poeme ulterioare (1987-1999, Bucuresti, 2000), Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali ( teatru, 2001).
Televiziunea romana i-a prezentat mai multe piese de teatru, dupa 1990, printre care: Ce facem cu violonistul?, Bine, mama, dar astia povestesc in actu doi ce se-ntampla-n actu-ntai, Angajare de Clown, Groapa din tavan. Piesele lui Matei Visniec au mai fost prezentate si pe scenele din: Franta, Germania, SUA, Austria, Polonia, Finlanda, Italia, Turcia, Rusia, Moldova, Canada, Belgia, Olanda, Maroc, Elvetia etc.
Este prezent cu poezie in mai multe antologii din tara si strainatate. Recent, Editura Cartea Romaneasca i-a editat doua masive volume de teatru, iar Editura Paralela 45, de asemenea, o noua carte de teatru, cu piese noi, carti care vor fi prezentate la Botosani si Saveni, in aceste zile.
In prezent, Matei Visniec este redactor la Sectia Romana a postului Radio France Internationale din Paris.
Alex. Stefanescu, analizand poezia lui Matei Visniec spune: Matei Visniec respecta riguros regulile jocului. Construieste texte, care au, cel putin aparent, un grad mare de obiectivitate, si le lasa pe ele sa-l cucereasca pe cititor. Nu procedeaza, ca alti poeti, care vin ei insisi in prim-plan si cer sa li se dea atentie. Nu sare etape in desfasurarea unui recital liric, din dorinta de a ajunge repede la faza memorabila dinainte conceputa, si nici nu lungeste discursul la nesfarsit. Poemele sale dureaza exact cat trebuie.
Cat priveste teatrul scris de Matei Visniec, se inscrie in linia absurdului anuntat de Edgar Albee, Samuel Backett si Eugen Ionescu, detasandu-se de acestia, nu atat prin volumul mare de piese scrise, numar care se va mari de la an la an, ci prin conceptia personala asupra constructiei pieselor sale, care cuprind un amestec ciudat de real si fictiune, expuse intr-un absurd care da voie oricarei logici sa se iveasca intre personaje si cei ce privesc, dar si prin poemicitatea, in sensul de poetic, a celor mai multe dintre textele sale dramatice.
