Distribuţia
Jimmy - Ioan Creţescu
Cliff - Sorin Ciofu
Alison, soţia lui Jimmy - Alexandra Vicol
Helena, prietena lui Alison - Cristina Ciofu
Colonelul Redfern, tatăl lui Alison - Marius Rogojinschi
Regia artistică: Antonella Cornici
Scenografia şi costume: Mihai Pastramagiu
Ilustraţia muzicală: Bobo Burlăcianu
Coregrafia: Victoria Bucun
Light design: Lucian Moga
Asistent regie: Marius Rogojinschi
"Fiecare generaţie îşi are "furioşii" ei!"
Antonella Cornici este regizor de teatru, lector la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi, Facultatea de Teatru, secţia - regie şi, aşa cum îi place să spună, "din când în când şi actriţă la Teatrul Naţional din Iaşi".
În '97 a absolvit "Actoria", iar în 2012 - "Regia de teatru".
Din 2015 este doctor în teatru!
Spectacolul prin care Antonella Cornici "şi-a luat" licenţa a fost montat la Teatrul Naţional din Timişoara. Ca regizor cu acte în deplină regulă Antonella Cornici a montat îndeosebi în teatre din Vestul ţării: Timişoara, Arad, Turda, apoi la Piatra Neamţ. Se află - cu treburi teatrale - pentru prima dată la Botoşani.
"Sper ca acest spectacol să producă o răvăşire în sufletele spectatorilor, o întoarcere în timp a fiecăruia.
Este un spectacol pentru tineri, dar şi pentru celelalte generaţii. Am păstrat patina timpului în care a fost scrisă piesa. Este atmosfera anilor '68 - '70. Vor fi, cred, şi spectatori care îşi vor aminti cu melancolie de anii '70.
Dar cel mai bine se vor regăsi în acest spectacol tinerii. Actorii sunt - şi ei - tineri şi ceea ce se petrece pe scenă - cu referire la timpurile de atunci, este, în bună măsură, valabil şi acum. Furia tinerilor din anii '68, '70 se regăseşte şi acum, doar că în alt fel.
Sigur, secolul nostru a adus şi o altă tehnică, o altă viziune asupra vieţii. Sentimentele, însă, sunt aceleaşi. Vorbim despre sufletul nostru, despre dragoste, despre speranţă, despre neputinţa noastră de a ajunge acolo unde credem că ne este locul. Este vorba - în piesă - despre relaţii umane.
De ce m-aş duce eu, ca spectator, la o piesă de teatru cu un asemenea titlu - "Priveşte înapoi cu mânie"? De ce "cu mânie"? Cât "de înapoi" să privesc? Şi de ce "înapoi"?
Şi-ar mai fi vorba despre încă ceva. Autorul textului, Osborne, a produs o adevărată revoluţie în teatrul englez din acei ani. De la acest dramaturg şi de la această piesă, teatrul englez a pornit pe o altă cale!
Aşadar, invit publicul să privescă înapoi "cu mânie"! Invit publicul să asculte sau să reasculte acea muzică bună din anii '68 - '70!
Iar peste toate, atrag atenţia asupra unui fapt: fiecare generaţie îşi are "furioşii" ei!
În decorurile şi pe fondul muzical din acei ani, vom vedea cum se comportă "furioşii" de acum, tinerii acestor zile!
Spectacolul are multă imagine. Vom vibra cu toţii pentru că vom vedea o realitate pregnantă!
Se află la mijloc o poveste coerentă, cu un început, un punct culminant şi un final. Totul susţine un mesaj! Publicul vine la teatru pentru a afla şi a înţelege ceva! Scărpinatul cu mâna stângă în urechea dreaptă nu mi se pare a fi o treabă tocmai potrivită pentru teatru. Publicul vine la teatru pentru a se destinde, pentru a-şi aminti, pentru a avea o seară fascinantă, fie că va râde sau va plânge."
Antonella Cornici
"Ce perfectă e nedreptatea! Flămânzeşte cine nu trebuie, e iubit cine nu trebuie, moare cine nu trebuie. Cele mai mari și mai puternice făpturi de pe lume sunt, în același timp, și cele mai singuratice..."
JOHN OSBORNE
(comunicat de presă)