În decursul zilelor de 13-15 mai 2016, am izbutit să ne unim cu Hristos în rugăciune şi ascultare, împletind noi legături între tinerii "veterani" ai filialelor ATOR Botoşani, Dorohoi, Zoiţani, Bucecea, Flămânzi, Albeşti şi tinerii novice, dornici de cunoaştere ale filialelor recent înfiinţate, precum ATOR Orăşeni Vale, Havârna şi Negreni. Întâlnirea din anul acesta a avut ca punct de plecare tema: "Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea?!", urmând ca în cadrul discuţiilor de la sesiuni să identificăm barierele ce ne împiedică să ne depăşim limitele duhovniceşti, dar şi de cunoaştere, să aflăm oportunităţi ce ne stau la dispoziţie pentru a ne atinge idealurile, cum ar trebui să contribuim la construcţia propriei persoane pentru a-i putea ajuta şi pe ceilalţi din jurul nostru atunci când este nevoie de noi. Ca şi anul trecut o provocare a acestei întâlniri a fost aceea de a renunţa la telefon pe parcursul unei zile întregi, un exerciţiu de voinţă la care tinerii au reuşit să dea un răspuns pozitiv.
Curiozităţile şi nedumeririle tinerilor au fost lămurite la sesiunile stabilite de organizatori, iar creativitatea, energia, bucuria, spiritul de echipă au fost descătuşate în jocurile în aer liber. S-a reuşit pentru aproape trei zile realizarea unei mari şi frumoase familii în care participanţii s-au implicat în "ascultări", la pregătirea hranei, la curăţenie ş.a. În ziua de sâmbătă am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe părintele protos. Nicodim Petre care ne-a motivat să ştim ce să semănăm la tinereţe, astfel încât la bătrâneţe să culegem roade dulci şi să avem un suflet tânăr chiar dacă trupul va fi ostenit de ani. Părintele ne-a îndemnat la efort şi disciplină, spunând că: fără acestea harul lui Dumnezeu nu coboară peste oameni. Efortul şi tenacitatea în pregătirea noastră şi în jertfa pentru cei ce au nevoie de ajutorul nostru vor aduce harul cu toate darurile lui peste noi. Cel mai frumos dar care coboară peste tânărul harnic este bucuria curată. Tinerii care se feresc să muncească şi sunt dezordonaţi pică foarte adesea în tristeţe, depresie şi trăiesc o viaţă lipsită de "viaţă".
Părintele Ciprian Strâmbu de la ATOR Zoiţani şi părintele Marius Pîjin, coordonatorul ATOR Flămânzi, s-au îngrijit de bunul demers al întâlnirii şi de o atmosferă adecvată vieţii monahale pe care noi, tinerii, am avut şansa să o experimentăm prin respectare rânduielilor de rugăciune şi ascultare. Şederea noastră aici nu a fost posibilă prin bunăvoinţa părintelui protos. Melchisedec Sandu, gazdă călduroasă şi înţeleaptă, stareţul sfintei mănăstiri. Înţelegând nevoia tinerilor de a se apropia de Dumnezeu şi de Biserică, ne-a mărturisit în cuvintele sfinţiei sale: "Îi îndemn pe părinţi să îi sfătuiască pe copiii lor să se alăture acestei asociaţii. Aici vor învăţa ce este prietenia, altruismul şi ce înseamnă să fii un bun creştin".
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceste zile şi nădăjduim că această scurtă experienţă monastică ne va inspira în efortul nostru de a învăţa şi de a sprijini familia în lucrarea de acasă. "Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea?!. Parcă acum, tinereţea ştie ceva mai mult decât săptămâna trecută. Rămâne să vedem dacă bătrâneţea ar putea!?" (Alexandra Beiu, ATOR Dorohoi, Ziarul Lumina)
