La parintele Ilarion a venit un om sa ii ceara sfaturi duhovnicesti. Dupa ce au vorbit putin, omul a plecat, insa nu inainte de a-i spune femeii de la pangar:
- Mare faima are parintele vostru, dar nu e bun de nimic.
Tulburandu-se in sinea ei, femeia s-a dus la parintele:
- Ce ati avut cu omul acela, ca doar v-a asteptat patru ore. De ce l-ati expediat asa de repede?
- Soro, in cinci minute mi-a dat doua citate din duhovnicii contemporani si trei din Sfintii Parinti. El este genul de om care face colectie de invataturi duhovnicesti, insa nu pentru a le urma, ci pentru a se lauda cu ele, pentru a se fali cu intelepciunea sa. Cum l-am intrebat daca a citit un anumit cuvant despre smerenie, s-a suparat, spunandu-mi ca despre smerenie ar trebui sa vorbesc cu incepatorii. Cu el ar trebui sa discut lucruri mai inalte - despre rugaciunea neincetata sau despre energiile necreate. Si cand i-am spus ca multi vorbesc si scriu despre energiile necreate si despre vederea luminii dumnezeiesti, dar putini vor sa duca o viata de nevointa, a plecat.