Parintele Lavrentie de la Frasinei ne-a schimbat cu totul existenta. A fost pentru noi, si pentru multi altii, un inger pazitor, care a tinut raul la distanta cu rugaciunile si slujbele sale puternice, cu invataturile sale si, mai ales, cu dragostea pe care ne-a daruit-o neconditionat, tuturor celor din preajma sa. In ceea ce ne priveste, am reusit cu sprijinul lui sa avem al doilea copil, o fetita sanatoasa, chiar daca medical parea imposibil. Insa, de cand Parintele s-a mutat la ceruri, am avut cativa ani de mari incercari, ce au culminat cu imbolnavirea grava a celuilalt copil al nostru.
Bunul Dumnezeu lucreaza si prin oameni: ne indruma pasii catre duhovnicii de care avem nevoie (doctorii sufletelor), care medicii priceputi (am cunoscut multi), sau catre persoane care iti ofera exact informatiile de care ai nevoie in clipele de restriste ale vietii. Prin toti acestia primim sprijin, la momentul si in locul potrivit. Trebuie doar sa fim atenti (treji)! Dar Sfintii sunt o categorie aparte! Cei mai multi dintre ei au dus o viata de jertfa, in numele lui Hristos. Au suferit jigniri, torturi, au murit aparandu-si credinta. Cuvintele mele nu sunt vrednice sa-i laude. Nici macar nu pot banui maretia lor... Iar pentru toata straduinta, Dumnezeu i-a inzestrat cu haruri si puteri deosebite.
Despre minunile infaptuite de Sfantul Nectarie din Eghina am aflat din relatarile unei preotese care a primit mare ajutor in incercarile prin care a trecut. Ceea ce m-a facut sa-l chem si eu in ajutor a fost in primul rand imbolnavirea tatalui meu. Teama ca am putea sa-l pierdem m-a facut sa-l insotesc pe la doctori, consultatii, analize, cu Acatistul Sf. Nectarie in geanta, sa-i ating hainele de moastele Sfantului din biserica si sa-i citesc rugaciunile, ori de cate ori gaseam un ragaz. In cele din urma, am primit raspunsul asteptat: tatal meu nu era in pericol iminent, a urmat un tratament recomandat de un doctor foarte bun si a inceput sa se intremeze.
Dupa o jumatate de an, am inceput sa am vise si semnale de avertisment, cu privire la starea de sanatate a copilului meu cel mare. Intr-o noapte, mi-a aparut in vis icoana cu chipul Sf. Nectarie, asa cum o stiam din biserica. Doar atat! Dar am simtit ca va fi din nou nevoie de ajutorul lui si ca acesta va fi alaturi de noi, si de data aceasta. La vremea aceea, nu stiam inca diagnosticul baiatului. Dar el s-a dovedit foarte grav, si a fost nevoie rapid de o interventie chirurgicala. Lupta a fost mai grea de aceasta data. A fost necesar atat profesionalismul medicilor, cat si rugaciunile a doi calugari duhovnici si a doi preoti de mir, cu mare har. Sunt convinsa ca toate aceste solutii ni le-au dezvaluit Sfintii. Copilul meu este bine acum, multumita lui Dumnezeu. (RODICA GIURGIU - Bucuresti)
"Boala care ne-a schimbat viata"
Mama a fost diagnosticata cu cancer mamar in aprilie si operata in august 2001. Dumnezeu, insa, in marea Lui dragoste, a vrut sa-i mai dea timp pentru mantuire, a vrut sa-i arate de ce i-a dat aceasta suferinta: sa-si inteleaga viata. Prima reactie a omului care afla ca are cancer este: "Doamne, de ce eu, de ce sa mi se intample mie asta, de ce nu ma iubesti?". De aici si pana la constientizarea iubirii este un drum lung, pe care tot Dumnezeu prin Sfintii Sai ni-l arata. Ne conduce pe acest drum cu pasi mici, sa nu ne sminteasca, noi doar rabdare trebuie sa avem. Si iata cum am parcurs eu si mama mea acest drum.
Mama a fost crescuta la tara, de parinti deosebit de credinciosi, dar ajungand in Bucuresti, in vremurile comuniste, nu a mai mers duminica la biserica (mergea doar la sarbatorile mari), nu mai tinea posturile, decat din cand in cand, miercurea si vinerea, se ruga mai putin (dar se ruga). Si atunci, Dumnezeu i-a trimis acest avertisment, sa o trezeasca, sa o indrepte pe calea cea buna, spre mantuirea sufletului.
Primul pas spre constientizarea iubirii lui Dumnezeu a fost intalnirea cu un duhovnic. Am aflat prin cunostinte ca in Bucuresti, la Manastirea "Radu Voda", sunt calugari cu multa dragoste fata de Dumnezeu. Acolo l-am cunoscut pe ieromonahul Filotei, si din acel moment viata noastra s-a schimbat. A primit-o ca fiica duhovniceasca pe mama, cu multa dragoste si cu multa rabdare, a indrumat-o pe calea sperantei de mantuire.
Al doilea pas a fost o alta dovada de iubire a lui Dumnezeu, care ne-a trimis un Sfant sa ne ocroteasca: pe Sfantul Nectarie de la Eghina. Particele din moastele lui au fost aduse la Manastirea "Radu Voda", exact in acea perioada, adica in 2002. Dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta minune. Si ne-am rugat mult la moastele Sfantului, sub indrumarea parintelui Filotei. De atunci, am capatat o mare evlavie pentru acest minunat Sfant, care ne ocroteste cu multa dragoste.
Apoi, Ieromonahul Filotei a plecat de la Manastirea "Radu Voda" si a inceput construirea unui schit in judetul Arges, schitul Bradetu, cu hramul Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul si Sfantul Ioan Botezatorul. Mergem la schit regulat, la hramuri sau ori de cate ori simtim nevoia.
De atunci, mama a mai avut doua operatii: una de hernie, acum trei ani, si alta, acum doi ani, de cancer la colon. La 71 de ani, nu era usor sa treaca printr-o operatie care putea dura intre 5 si 7 ore. Dar a rezistat. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu si, as adauga eu, si sper sa nu se supere pe mine ca spun asta, pentru rugaciunile Ieromonahului Filotei.
Operatia a fost facuta la cateva zile dupa ziua Sfantului Dimitrie Basarabov. De ziua lui, parintele Filotei a venit la spital. A fost pentru mama o mare mangaiere si incurajare. Au stat de vorba, i-a citit o rugaciune si apoi a plecat, dar mi-a spus ca in ziua operatiei sa-l sun cand intra in sala. L-am sunat si a stat la rugaciune, pana cand l-am sunat din nou, sa-i spun ca operatia s-a terminat si ca mama e bine: 7 ore!
Parintele Filotei ii spune mereu: "Mama Maria, ce s-a intamplat cu dumneata este o minune, este o minune ca te-ai vindecat de cancer, este o minune ca ai rezistat la atatea operatii si te-ai refacut atat de repede, la 70 de ani. Sa multumesti lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfantului Nectarie si tuturor Sfintilor care s-au rugat Lui pentru tine". Mama citeste in fiecare zi Acatistul Sfantului Nectarie si Paraclisul Maicii Domnului si le multumeste pentru purtarea de grija. La spital a avut cu ea, chiar si in sala de operatie, o iconita a Sfantului Nectarie si una a Maicii Domnului.
Un lucru este cert: boala mamei mele ne-a intors cu fata catre Dumnezeu, ne-a facut sa constientizam iubirea Lui si sa-I raspundem cu aceeasi iubire. Am vazut cum lucreaza Dumnezeu prin Sfintii sai. Acum cateva zile, mama a facut o tomografie si alte analize si am aflat cu bucurie ca nu mai are nici un semn de boala. Doamne ajuta ca aceasta marturie sa foloseasca si altor crestini aflati in suferinte sau intristari. (LUIZA STERIAN - Bucuresti)
(FORMULA AS)
