Știri Botoșani: Părinte protopop, cum trebuie să așteptăm și să trăim sărbătoarea Crăciunului?
Protopop Lucian Leonte: Totdeauna vrem să avem ceva special pentru Crăciun, pentru Nașterea Domnului. Ne pregătim cu daruri, ne pregătim casa, ne binecuvintează preotul cu slujba Ajunului Crăciunului, unii dintre noi mergem la sfânta Biserică, ascultăm cu bucurie colinde și încercăm să ne facem cât mai plăcută sfânta sărbătoare.
De fapt, ar trebui să gândim puțin mai profund, să ne pregătim pentru Nașterea Domnului, pentru sfânta sărbătoare, pentru momentul când ia Dumnezeu chip în noi, mai substanțial, mai accentuat, mai profund, și să trăim această pregătire pentru Nașterea Lui Hristos în noi, care culminează cu momentul primirii Sfintei Împărtășanii și apoi al zilei de sărbătoare a Nașterii Domnului.
Și aici ne folosește comparația cu femeia care zămislește prunc. Bucuria ei începe de atunci de când știe că poartă în ea un om dăruit ei de Dumnezeu, din plămada trupului celor doi, soț și soție. Această întrupare a pruncului care crește în pântecele mamei este o succesiune de gânduri frumoase, de bucurie pentru părinți. În același timp, mama se pregătește pentru jertfă, este o tainică împletire între așteptarea darului Lui Dumnezeu, copilul zămislit, și așteptarea momentului de jertfă, al nașterii. Ei bine, apropierea de cele sfinte presupune o pregătire în care urcăm treaptă cu treaptă, catre bucuria sarbatorii, ca finalitate imediată și veșnică în același timp. Dar presupune asumarea unei responsabilități, unei lupte cu sine, unei capacități de dăruire și jertfă, unei asumări a schimbării celorlalți, unei mărturisiri a Lui Hristos în viața celorlalți.
De aceea nu e simplu să ajungi să ai bucuria profundă a sărbătorii și a împărtășirii, pentru păcatele tale și ale altora, să le învingi cu harul Lui Dumnezeu și cu multă bucurie și nădejde. Și în acest mod ajungem la trăirea plenară a sărbătorii, cu folos a sărbătorii, și nu doar la o sărbătoare consumistă sau tradițională, când bucuriile sunt de suprafață și trecătoare . Ci rămânem cu o bucurie profundă. Hristos care este ascuns în inimile noastre, Hristos care a prins chip și noi și pentru care am trecut cu bine durerile nașterii, cum spune Sfântul Apostol Pavel. De aceea, Crăciunul presupune faptul că, înainte de a ajunge la El, la sărbătoarea Nașterii Domnului, înainte de a ajunge la momentul Împărtășirii, avem nevoie de o etapă anterioară. Acestei etape anterioare să îi dăm toată atenția. În funcție de cum parcurgem această etapă avem în mod deplin bucuria sfintelor sărbători și a unirii cu Hristos.
"Ne rugăm Lui Dumnezeu să ne izbăvească de vânzătorii de țară!"
Știri Botoșani: Cu ce gânduri intrăm în noul an? Ce le transmiteți românilor, botoșănenilor în special?
Protopop Lucian Leonte: Ne rugăm Lui Dumnezeu, la fiecare sfântă slujbă și la fiecare Sfântă Liturghie, să se milostivească și de poporul român, să-l trezească din amorțirea spirituală, pe fiii cei care rătăcesc să-i întoarcă la credință, la sfântul altar, ne rugăm Lui Dumnezeu să curețe inima românilor, să o facă imună la atâtea răutăți și păgânătăți.
Ne rugăm Lui Dumnezeu să ne dea conducători care să respecte țara, slujirea poporului, credința noastră, darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, și să ne izbăvească de vânzătorii de țară, de trădătorii de țară, pe fiecare dintre noi să ne păzească Dumnezeu să nu devenim cei care vindem pe români și România, cei care trădează pe Hristos...
Anul care vine este un an al pastorației în biserică. Îi rugăm pe botosaneni să își facă datoria de a fi misionari prin faptele lor, prin credința lor, prin tot ce pot, prin cuvântul lor mărturisitor. Să-L ducă pe Hristos în altă parte, în altă familie, în alt suflet, pentru că schimbarea nu vine de nicăieri din altă parte, vine de la cei puternici, vine de la noi, de la fiecare dintre noi.
Dacă ne vom schimba unul singur din familie, se schimbă și familia încet, cu jertfă, cu rugăciune, se schimbă o familie de la rău la bine, de la imoralitate la moralitate, se schimbă întreaga familie mare, toți cei care ne înconjoară, rudele noastre, prietenii noștri. Așadar este nevoie să nu ne ascundem, să nu fim rezervați, să luptăm spiritual, duhovnicește, cu armele pe care ni le dă Dumnezeu: cu bunătatea, cu credința, cu iubirea, cu răbdarea, cu mărturisirea, cu jertfa pentru Dumnezeu și pentru țară.
