"Adam, nepostind, a luat moartea pentru neascultare; ci noi, sa postim ca sa castigam Raiul; Postul aduce mari daruri celor ce-l lucreaza. Astfel, prin post Moise s-a facut vazator de Dumnezeu si a primit Legea, iar Ilie s-a aratat mergator pe cer in caruta de foc. Sa ne facem si noi ca Ilie, caruta din cele patru bunatati: rugaciunea, milostenia, smerenia si postul. Cei trei tineri intariti cu postul s-au aratat mai tari decat focul; si noi, prin post vom scapa de focul gheenei".
Postul este nedesavarsit fara smerenie si milostenie. Deci sa-l impodobim cu iertarea celor ce ne-au gresit si cu milostenia si cu indurarea spre cei saraci, facuta in ascuns, ca sa nu stie stanga lucrul dreptei. Ca nimic nu mantuieste pe suflet ca daruirea la cei lipsiti, iar milostenia unita cu postul izbaveste de moarte. Deci sa mancam darurile Duhului ca pe niste bucate si ca o bautura sa bem izvoarele lacrimilor si sa aducem lauda lui Dumnezeu veselindu-ne in asteptarea bucuriei celei mari de la capatul postului. "Doamne, invredniceste sa mergem lesne spre cele viitoare si sa ajungem incununati si la stapaneasca ziua Invierii tale".
Duminica de incununare a saptamanii este inchinata marelui Arhiepiscop al Tesalonicului, Sf. Grigore Palama, aparatorul si teologul luminii celei dumnezeiesti, pe care vazand-o ucenicii pe Tabor, la Schimbarea Domnului la Fata, n-ar fi mai vrut sa se lipseasca de ea si au zis: "Doamne, bine este noua aicea!".
Dumnezeu este lumina; "Eu sunt Lumina lumii", zice Domnul (Ioan 8, 12), iar Biserica marturiseste: "Lumina este Tatal, lumina Fiul, lumina si Duhul Sfant" (Slujba Cincizecimii). Tatal S-a aratat in rugul aprins de pe Horeb si in norul luminos, Fiul mai stralucit ca soarele pe Tabor, iar Duhul in chip de limbi de foc la Cincizecime. Lumina este slava Dumnezeirii, slava zilei celei neinsemnate, in care se vor desfata vesnic in cer sfintii, care "vor straluci ca soarele", caci lumina este slava vietii vesnice.
De aceasta lumina insa, se pot impartasi oamenii, pe cat este cu putinta, inca fiind in trup. Au vazut-o cu ochii trupesti ucenicii pe Tabor si multi Cuviosi ai Patericului au fost vazuti inconjurati de lumina sau aprinsi ca focul. Cuviosul Pavel din Latro a fost vazut tot foc si mantia sa ca o flacara mare, iar degetele mainilor inaltate in rugaciune, ca niste faclii aprinse; Sf. Grigorie Decapolitul adesea era vazut de ucenicul sau luminos ca soarele, iar din gura iesea foc cand vorbea. Mai aproape de vremea noastra, Sf. Serafim de Sarov s-a aratat prietenului sau, credinciosului Motovilov, luminos ca soarele, iar Cuviosul Marchian, inchisul de la Pecerska, in vremea noptii stralucea ca o lumina dumnezeiasca, incat niciodata nu aprindea lumanare in chilie, caci putea citi la acea lumina. Si vietile sfintilor sunt pline de acest fel de pilde.
Dar pentru a se invrednici de aceasta stralucire, omul trebuie sa se pregateasca cu multa osteneala, precum lamureste Sf. Grigorie Decapolitul pe ucenicul sau. "Si tu, fiule, zice el, daca te vei nevoi sa te curatesti pe tine de patimile trupului si ale sufletului si daca vei taia cu sabia Duhului spinii patimilor si daca te vei ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu, ca El Insusi sa le dezradacineze cu focul cel dumnezeiesc si sa inmulteasca in sufletul tau rodirea faptelor bune, atunci si tu te vei face lacas curat al lui Dumnezeu si cuvintele tale vor straluci" (Viata sa).
Lucrul este firesc in stadiul cel duhovnicesc. Asa cum toate lucrurile, prin foc se prefac in lumina: si apa, si lemnul si fierul etc. si cu cat focul este mai tare si lumina este mai puternica, tot asa si omul, prin focul credintei, al nevointelor duhovnicesti, prin rugaciune, curatire de patimi si lucrarea virtutilor, se face tot mai straveziu si lasa sa se vada in afara lumina harului care salasluieste intr-insul de la Botez. Lumanarea pe care o pune credinciosul in sfesnic, untdelemnul pe care il pune in candela, arata si acest lucru: ca omul poate si trebuie sa se prefaca in lumina, asa cum se preface ceara din lumanare si untdelemnul din candela. "Eu sunt Lumina lumii" zice Domnul apoi le spune si ucenicilor: "Voi sunteti lumina lumii", aratandu-ne ca numai aprinzandu-ne din Lumina - Hristos, ne prefacem in lumina.
Calea luminii este deschisa tuturor credinciosilor, dar precum ne-au aratat si pildele de mai sus, de ea s-au invrednicit mai ales cuviosii cei mari si pustnicii cei retrasi de lume, traind in sfanta isihie, prin despatimire totala, prin indeletnicirea cu vederile cele dumnezeiesti si prin neincetata lucrare a sfintei trezvii si rugaciunea mintii in inima, pecetluita cu preadulcele nume al Domnului Hristos: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!". Savarsita cu ascutita trezvie, cu adunarea mintii in inima, cu credinta neindoielnica, cu dragoste aprinsa catre Domnul si cu sfanta evlavie, aceasta rugaciune curata pe om de toata materia cea vrescuroasa a patimilor, il face strabatut de Duh si luminos, si-l invredniceste sa vada Lumina Dumnezeirii inca in trup fiind, ca o arvuna a vietii celei fericite si vesnice.
Daca harul de a straluci in aceasta viata il daruieste Dumnezeu numai alesilor Sai, apoi stralucirea veacului viitor, unde "dreptii vor straluci ca soarele" este harazita tuturor celor mantuiti. Spre aceasta ne pregatesc si nevointele Sfantului Post.
Cu adevarat, "minunata este aceasta vreme a postului", precum zice cantarea. In duminica trecuta ne-am inchinat chipurilor celor frumoase ale sfintilor si ne-am aprins cu dorul de a-i urma si a ne asemana lor; in aceasta ne-am ridicat si mai sus: ne-am urcat pe Taborul cel luminos si ne-am invatat lucrarea cea de taina a sfintei rugaciuni, ca intru lumina Domnului sa vedem si noi lumina. Ca sa ne aprinda si mai mult dorirea de a ne sui in muntele Domnului, Biserica s-a impodobit cu tot ce are mai de pret in aceste zile: cu sfintele icoane, cu rugaciunea cea de taina si s-a invesmantat cu lumina cea neinserata.
"Doamne, bine este aici!"
"Veniti sa ne suim in muntele Domnului si in casa Dumnezeului nostru si inaltandu-ne cu duhul intru lumina, sa vedem lumina..."
Parintele Petroniu Tanase
