Anastasia : Pe 22 decembrie este pomenita Sf. Mare Mucenita Anastasia, martirizata pentru Hristos la 25 decembrie 304. Numele crestine Anastasie si Anastasia se trag din cuvantul grecesc anastasis,-eos, care inseamna "inviere", "sculare (din morti)" (ana, "sus" + stasio, "a sta"). Tipul de icoana care poarta acest nume infatiseaza Pogorarea Domnului la Iad, asociata Invierii Sale din morti. La noi, numele a circulat de timpuriu, sub forme felurite, astazi tot mai rare: Anastase, Nastase, Nastasia, Nastasia, Nastu (foarte frecvent la aromani), Nastuta, Tase, Tasia etc. Multe s-au pastrat numai ca nume de familie: Anastasiu, Anastasescu, Nastac, Nastase, Nasta, Naste.
Andrei : Sf. Apostol Andrei, "cel dintai chemat" la propovaduire, este, conform traditiei, si primul care a adus crestinismul pe meleagurile noastre. Este praznuit pe 30 noiembrie, iar luna calendaristica urmatoare, decembrie, ii purta in mod traditional numele (Undrea sau Indrea). Numele Andrei nu-i, cum s-ar putea crede, de origine evreiasca, ci greceasca: Andréas sta in legatura cu andreia, "barbatie, indrazneala" (de la anér, andrós, "barbat"). Forma curenta este Andrei (feminin: Andreea), cu diminutivul Andi (adeseori grafiat Andy, dupa model occidental). In vechime, limba romana a cunoscut si alte forme (Andrii, Andruta, Andries, Andreica etc.), unele disparute cu timpul, altele pastrate doar ca nume de familie.
Antim : Pe 3 septembrie e pomenit in calendarul ortodox Sf. Sfintit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei. Numele Antim, astazi foarte rar ca nume de botez, este de origine greceasca si inseamna "infloritor" (de la ánthos, "floare", ori poate de la anthó, "a inflori") sau, in sens figurat, "prosper". Anthemios era un nume frecvent in greaca veche (devenit in neogreaca Anthemis si Anthimos), iar Anthemia ("Cea infloritoare") – cu varianta Antheia – era supranumele unor zeitati feminine (Afrodita, Hera).
Antipa : Pe 10 ianuarie e pomenit in calendarul ortodox Cuv. Antipa de la Calapodesti. Numele, de oarecare raspandire la inceputurile crestinismului. Numele, de oarecare raspandire la inceputurile crestinismului (vezi regele Irod Antipa sau Sf. Antipa, episcop al Pergamului), se intalneste astazi extrem de rar ca nume de botez. Originea lui este greceasca, constituind o prescurtare din Antipátros, "[cel ce este] impotriva tatalui" (dar si cu semnificatia de "opus" sau "potrivnic" in general). La noi este intalnit mai ales ca nume monahal. Ca nume laic, cunoaste si varianta Antip. De la Antip(a) provin rarele Tipa, Tipan, Tipei, Tipel, Tipelea, Tiplea etc.
Antonie: Numit de Sf. Athanasie fondator al monahismului. S-a nascut la anul 251 in localitatea Coma, in Egiptul de Mijloc. S-a nascut la anul 251 in localitatea Coma, in Egiptul de Mijloc. La 305 se retrage din singuratatea sihastreasca si intemeiaza o comunitate de eremiti.
Calinic : Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, praznuit in ziua de 11, este cel mai de seama sfant roman din calendarul lunii aprilie. Calinic, numele calugaresc al acestuia. Calinic, numele calugaresc al acestuia, de straveche origine greceasca, este analizabil in ajectivul kalos ("frumos" sau "bun", in functie de contextul gramatical) si substantivul nike ("victorie"), avand sensul sintetic de "Invingatorul" sau "Biruitorul". Astazi nu mai functioneaza ca nume de botez, dar dainuieste ca nume monahal. Limba noastra veche a cunoscut si forma Calinic, precum si femininul (foarte rar) Calinichia. Desi provenite din slava, Calin si Calina ar putea avea aceeasi radacina (nu si Catalina/Catalin, care stau in legatura mai degraba cu Ecaterina).
Constantin : De origine latina, numele vine de la constans, constantis ("constant", "ferm"). Cel mai de seama purtator al lui a fost Sf. Impărat Constantin cel Mare, ce a pus capat persecutiilor anticrestine (313), a convocat primul sinod ecumenic (Niceea, 325) si a intemeiat Constantinopolul (mai 330). La romani, principalul purtator al numelui a fost Sf. Voievod Martir Constantin Brancoveanu. Inrudite direct cu Constantin sunt nume precum Constantiu si Constanta (mai rar Constantina). Constant a ajuns la noi relativ recent, pe cale culta. In limba veche era curenta forma Co(n)standin. Din aceeasi familie mai fac parte Costea, Costache, Costin(a), Codin(a), Dinu, Dina, Tinu, Tina etc., iar dintre diminutive trebuie consemnate macar: Costel(us), Costi(ca), Costas, Tica, Ticu, Titi(sor), Titel(us), Dinicu, Dinica, Tinut, Tinel, sau femininele Tanta, Tantica, Tanti.
Cristian : Cristian si Cristi(a)na stau in legatura cu numele lui Hristos (Cristos, Christos) si cu denumirea de crestin. Formele moderne par sa aiba la baza mai ales numele latine Christianus si Christiana (formele grecesti sunt Christianos si Christina). Din aceeasi familie onomastica fac parte la noi vechile Carstian, Carstiana, Carstea, Cristel, Cristea, Cristache, Hristea (la aromani: Hristu), Hristache, Hristina, Hristiana etc. Diminutivele cele mai frecvente sunt Cristi si Cristinel (uneori grafiate, dupa model apusean, Christi/Christinel), aplicabile ambelor sexe. In vechime erau mai numeroase decat astazi compuse ca Cristofor, Hristofor, Cristodor, Hristodor, de provenienta greceasca.
Daniel : Cuviosul Daniil Sihastrul (duhovnicul lui Stefan cel Mare) este pomenit pe 18 decembrie. Daniel este numele unui important profet biblic, insemnand in evreieste "Dumnezeu m-a judecat" (daniyyel). In romana veche a circulat mai ales forma Daniil (pastrata in limbajul bisericesc). Desi nu-i sigur, Dan (cu diminutivul frecvent Danut, cu femininul mai nou Dana si cu numeroase alte derivate) ar putea fi o prescurtate de la Daniel (in evreieste: dan, "jude"). Alte forme romanesti (iesite din uz ca nume de botez): Danil, Danila (de unde Nila), Danaila etc. Diminutive rare: Dani, Danielut.
Dumitru : Pe 26 octombrie este cinstit Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, iar pe 27 facem pomenirea Cuviosului Dimitrie cel Nou Basarabov (din Basarabi), ocrotitorul Bucurestilor. Originea numelui e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului" (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate), inca de oarecare raspandire in mediul rural.
Elena : Stravechiul nume Heléne este explicat de unii prin gr. heláne ("torta", "faclie", dar si "foc sacru", la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis) iar de altii prin gr. héle ("lumina arzatoare a soarelui"), cu presupunerea ca Helena ar fi fost o straveche divinitate indo-europeana a luminii solare. Daca in lumea pagana cea mai faimoasa purtatoare a acestui nume fusese Elena din Troia, in lumea crestina cea mai vestita Elena este mama imparatului Constantin cel Mare (descoperitoarea la Ierusalim a crucii lui Hristos), mutata la Domnul in anul 327. Elena continua sa fie, alaturi de Maria, cel mai raspandit nume femeiesc din lumea crestina. La noi sunt cunoscute forme ca Elina, Ilina, Ileana, Leana, Leanca, Ilinca, Elenca etc., iar ca diminutive: Ilenuta, Ilenus(a), Ilinuta, Lenuta, Lenus(a), Lena, Leni, Lina, Nuta, Nuti, Nutica, Nutisor si altele.
Eugenia : Sf. Cuv. Eugenia este cinstita de Biserica Rasaritului pe 24 decembrie, in vreme ce apusenii o pomenesc pe 7 februarie. Vechile nume grecesti Evghenios si Evghenia (in neogreaca: evghenes, "nobil"; evgheneia, "noblete"), insemnand "de bun neam" (ev, "bun" + ghenos, "nascut"), s-au consolidat in onomastica europeana si prin adjectivul latinesc eugeneus sau eugenius ("de bun soi"). La noi s-au folosit relativ tarziu (incepind de prin sec. 17). Formele mai vechi sunt neogrecesti si se recunosc din pronuntia cu v si ghe (Evghenie, Evghenia, Ghenia, Ghenea, Ghinea etc.); formele mai noi sunt neolatinesti si se recunosc din pronuntia cu u si ge (Eugen, Eugeniu, Eugenia, Genu, Gena, Genia etc.). De aici si diminutivele Jeni, Jenel, Jenica.
Fevronia : Sf. Mare Mucenita Fevronia, monahia din Nisibe, taiata in bucati pe vremea persecutiei lui Diocletian (304), e pomenita pe 25 iunie (nu trebuie confundata cu Fevronia din sec. 7, fiica imparatului Heracliu, mare facatoare de minuni, moarta de moarte buna si pomenita pe 28 octombrie). Numele ne vine din greceste (Febronia), dar originea lui mai indepartata e desigur latineasca, fiind inrudit cu numele lunii februarie (la romani, ultima luna a anului), care sta in legatura cu februo, "a purifica", si cu februus, "purificator" (numele calendaristic se explica prin ceremoniile de purificare specifice celei mai importante sarbatori a lunii, dies februatus, in cadrul asa-numitelor Lupercalii). La noi, pe lnga forma de baza, Fevronia, sunt atestate si variante precum Frivonia sau Hevrona, mai rar masculinul Febronie (Fevronie).
Filip : Pe 5 octombrie este pomenit Sf. Mucenic Filip, Mitropolitul Moscovei (m. 1569), iar pe 11 il pomenim pe Sf. Apostol Filip din Ierusalim (a nu fi confundat cu Sf. Apostol Filip din Betsaida Galileei, din ceata primilor 12 alesi ai Domnului), unul dintre cei 7 diaconi apostolici (vezi Fapte 6, 5). Romanescul Filip il reproduce pe grecescul Phílippos, nume foarte raspandit in Grecia antica si in vechea Macedonie (a fost numele tatalui lui Alexandru cel Mare), insemnand "iubitor de cai" (de la philos, "iubitor de", si hippos, "cal"). In traditia noastra populara, Sf. Filip pazeste satele de lupi. Masculinul Filip (diminutiv: Filipas) are derivate ca Filipache (Pache), Filipan (Lipan), Filipin, si corespondente feminine precum Filipa, Filipia, Filipina – tot mai rare astazi.
Gavriil : Gavriil apare, in ambele Testamente, drept calauzitorul spre adevar si vestitorul ceresc cel mai de seama al cuvantului dumnezeiesc (fiind cunoscut mai ales datorita profetului Daniel si evanghelistului Luca). Gabri’El inseamna in evreieste "Dumnezeu a fost puternic", tragandu-se din radacina verbala gabar, "a fi puternic", alipita numelui dumnezeiesc El (prescurtare de la Elohim).
Ghelasie : Pe 6 iunie este pomenit Sf. Mucenic Ghelasie (mort prin sabie), iar pe 30 iunie il cinstim pe Sf. Ierarh Ghelasie de la Rmet (arhiepiscop al românilor transilvaneni din sec. 14, canonizat abia in 1992). De origine greceasca, numele (astazi foarte rar ca nume de botez, dar inca frecvent ca nume calugaresc sau ca nume de familie) sta in legatura cu gelaseio, "a zâmbi", "a fi vesel". Ca semnificatie, este echivalent cu Hilarios (de la hilaros, "vesel, placut"), regasibil si la noi sub formele Ilarie (Ilaria), Ilarion, ca si cu neaosul Bucur (ce a dat numele Bucurestiului). Ghelasie este atestat la noi (mai ales in Moldova si Transilvania) si sub forme ca Ghelase, Ghilasa, Ghelafi, Ghilasie, Ghelea, Ghilea, Lasie, dar si Velase, Velasie. Forma Ghelasia este foarte rara (regasindu-se aproape exclusiv in mediul monahal).
Gheorghe : Sf. Mare Mucenic Gheorghe este sarbatorit pe 23 aprilie, dar in calendarul lunii gasim si altii purtatori ai numelui Gheorghe, precum Cuviosul de la Maleon (4 aprilie) sau Episcopul Mitilenei, supranumit "Marturisitorul" (7 aprilie). Numele e foarte raspandit in lumea crestina, iar originea lui e greceasca: Georgios, de la georgos, "taran", "lucrator al pamantului". La noi, formele traditionale Gheorghe (cu diminutive ca Gheorghita, Ghita etc.) si Ghe(o)rghina (cu diminutive ca Gheorghita, Gherghinica etc.) sunt tot mai concurate de formele neologice latinizante George, Georgeta, Georgiana (cu diminutive ca Georgel, Gica, Gigi, Gigica, Geta, Getuta etc.). Are forme, derivate si diminutive foarte numeroase, din care n-am retinut aici decat pe cele mai des uzitate.
Gherman : O data cu Cuv. Ioan Casian este pomenit la noi oficial (incepand din 1992) si Cuv. Gherman din Dobrogea. Numele Gherman este de certa origine latina (chiar daca la noi pare sa fi revenit pe filiera greco-slava), rezultand din substantivul comun germanus, "frate/sora nascuti din aceiasi parinti" (ceea ce in romaneste spunem: "frate bun" sau "sora buna"). Desi foarte raspandit in primele veacuri ale crestinismului, azi e rar intalnit ca nume de botez, pastrandu-se mai ales ca nume de familie sau ca nume calugaresc.
Grigore : Pe 10 ianuarie este cinstit Sf. Grigorie de Nyssa, iar pe 25 – Sf. Grigorie de Nazianz, zis si "Teologul" (care este si unul dintre Sf. Trei Ierarhi praznuiti laolalta pe 30 ianuarie). In greceste, gregórios inseamna "cel treaz", "veghetorul" (de la gregoreo, "a fi/sta treaz", "a priveghea"). Limba bisericeasca pastreaza forma veche Grigorie, dar in limba moderna s-a impus forma Grigore (de unde si prescurtarea Gore). Desi purtat de numerosi sfinti, atat in Rasarit, cat si in Apus, astazi numele este tot mai rar. Diminutivele curente sunt Grigoras si, sub influenta occidentala, Grig (uneori dezvoltat autohton in Griguta). Derivatele feminine – Grigorita, Grigorina – se intalnesc inca si mai putin.
Haralambie – Sf. Sfintit Mucenic Haralambie figureaza in calendarul bisericesc pe data de 10 februarie. Rar astazi la noi ca nume de botez, dar bine reprezentat ca nume de familie, Haralambie – nume specific crestin – are origine greceasca, fiind compus din chara ("har", "gratie divina") si lambos ("lumina", "stralucire"), deci talcuindu-se: "lumina harica" sau "stralucire a harului". In aria romaneasca se intalneste si sub forme ca Haralamb sau Haralampie, mai rar Haralampi sau Haralambi.
Iacov : In luna octombrie sunt cinstiti atat Sf. Apostol Iacov al lui Alfeu (pe data de 9) cat si Sf. Sfintit Mucenic si Apostol Iacov al lui Alfeu (pe data de 9) cat si Sf. Sfintit Mucenic si Apostol Iacov, ruda Domnului (pe data de 23). Numele de Iacov sau Iacob provine din ebraica si, dupa unii, ar avea semnificatia "Dumnezeu a aparat" (Ya’akobh). Traditia biblica ii atribuie semnificatia "cel care tine de calcai" (vezi Facerea 25, 26: "Apoi a iesit [din pantecele maicii sale] fratele sau, care tinea cu mana de calcai pe Esau; si de aceea i-am pus numele Iacob [de la akeb = calcai]"). La noi sunt traditionale formele cu v final (Iacov, Iacovachi etc.), dar azi au prevalenta, datorita influentelor apusene, formele cu b final (Iacob, Iacobut etc.). Ca nume de botez, este tot mai rar si nu are corespondent feminin.
Iisus : reda (ca si Iosua) pe evreiescul Iosua sau Iesua, nume care inseamna "Dumnezeu este (Cel ce da) mantuirea", deci "Mantuitorul" lumii. Acesta e si numele propriu al Domnului (echivalentul a ceea ce numim astazi "nume de botez"), descoperit de inger Mariei (vezi mai sus), dar si lui Iosif (vezi Matei 1, 21: "Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor").
Ioachim : Pe 9 septembrie, imediat dupa marele praznic al Nasterii Maicii Domnului, Biserica ii praznuieste pe Sfintii si Dreptii Ioachim si Ana, parintii Fecioarei Maria. Ioachim e mai rar astazi ca nume de botez, fiind mai des intalnit ca nume calugaresc. In lumea traditionala el era insa destul de frecvent, fie ca atare, fie in diferite forme prescurtate (Iachim, Achim, Ichim etc.), devenite ulterior nume de familie. Diminutivul obisnuit e Chimu (uneori: Chimut). Numele n-are corespondent feminin, iar originea lui este evreiasca (Jehojakim), cu semnificatia "Iahve [Dumnezeu] a indreptat", sau "Iahve a ridicat".
Ioan : Cei mai ilustri purtatori ai acestui nume au fost Sf. Ioan Botezatorul si Sf. Ap. si Ev. Ioan (pomenit chiar in mai, pe data de 8). Traditia romaneasca il numara, intre altii, pe Sf. Mc. Ioan Valahul (12 mai). Aproape 3 milioane de romani si romance poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana s. m. a.), alcatuind cea mai bogata familie onomastica de la noi. Numele e de provenienta evreiasca: Yehohanan, "Yahve [Dumnezeu] a avut mila".
Irina – Irineu : Pe 6 aprilie e trecut in calendar Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium, iar pe 16 Sf. Mucenita Fecioara Irina (pomenita laolalta cu Agapia si Hionia). Desi relativ frecvent ca nume calugaresc, masculinul Irineu e tot mai rar astazi ca nume de botez. Mult mai raspndita e forma feminina Irina, care se trage direct din substantivul grecesc eirene, "pace". Eirene apare in mitologie ca nume al uneia dintre cele trei chore (fiicele lui Zeus si zeitei Themis). In Bizantul crestin, numele a capatat o noua demnitate sacra si imperiala (l-au purtat mai multe imparatese si sfinte). La noi, diminutivul cel mai raspndit este Irinuca, iar mai rarul Irinel se foloseste pentru ambele sexe.
Iuliu : Pe 18 mai e pomenita de Biserica Sf. Mc. Iulia, iar pe 27 – Sf. Mc. Iuliu Veteranul. Originea numelui Iuliu/ Iulia e latineasca si, dupa unii, sta in legatura cu numele divinitatii supreme romane: Iovis (Jupiter sau Joe). Cert este ca avem de-a face cu doua vechi nume gentilice. Din ele au derivat, intre altele, si Iulian/Iuliana (ajunse la noi pe cale culta). Formele romanesti traditionale sunt Iulie (doar mai tarziu Iuliu), Iula, Iulita, Ule(a), Ulian, Ulina, Uliana s. a., mai rar cu J sau Gi initial (Jula, Giula etc.).
Maria – este un nume pentru care s-au avansat peste 60 de solutii etimologice, dintre care 3 sunt dominante. In aramaica, Maryam inseamna "doamna", "stapana". Dupa Fericitul Ieronim (traducatorul Vulgatei), care-l explica prin limba ebraica, numele s-ar compune din mar ("picatura") + yam ("mare"), deci "picatura [de apa] de mare", in lat. stilla maris (de unde si stella maris – "steaua marii" – de mai tarziu, celebra denumire a Fecioarei in imnologia apuseana). Dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi si de straveche origine egipteana, tragandu-se din verbul mri, "a iubi", cu sufixul afectiv ebraic – am, deci "cea draga", "cea iubita".
Marta : Deodata cu Cuv. Simeon Stalpnicul e cinstita si Cuv. Marta, maica sa. Numele Marta e de origine biblica (in Noul Testament il poarta una dintre cele doua surori ale lui Lazar) si sta in legatura cu substantivul arameean marta, "doamna", "stapana". La noi, sub influenta slava, sunt atestate si formele Martfa si Marfa. Uneori, sub influenta apuseana, este grafiat Martha. Numele ar fi putut patrunde si pe filiera latina ("latinul Marta, un cognomen din epoca republicana") si atunci ar putea fi in legatura cu Martin si cu derivatele acestuia (Martina, Martian, Martinian etc.), explicate de obicei, ca si numele lunii martie, prin teonimul pagan Mars, Martis (zeul razboiului, la romani).
Mihai : Pe 8 noiembrie este marele praznic al Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, numiti in traditia romaneasca si Sf. Voievozi (ai ostirilor ceresti). Mihail este implinitorul dreptatii dumnezeiesti, purtand in mana dreapta sabia de foc. La porunca Domnului, el l-a alungat din cer in beznele adancului pe Lucifer, ingerul razvratit. Numele, de origine evreiasca (Miha’El), se talmaceste "Cine este ca Dumnezeu?" (mi, "cine"; ke, "ca"; El, prescurtare de la Elohim). In romaneste, formele cele mai frecvente sunt astazi Mihai, Mihail, Mihnea, Mihaela, cu diminutivele Mihaita, Misa sau Michi (acesta din urma cu grafii variate si utilizat pentru ambele sexe). Dintre formele mai vechi, multe au supravietuit doar ca nume de familie: Mihaila, Mihalache, Mihalcea, Mihu etc.
Nicolae : La 6 decembrie este praznuit Sf. Ierarh Nicolae (sec. 4), unul dintre cei mai populari sfinti din calendar. De origine greceasca (Nikolaos), numele este format din doua cuvinte: nike, "victorie" (de la nikao, "a invinge"), si laos, "popor", putandu-se talmaci prin "obsteasca biruinta". Forma latina Nicolaus sta la baza formelor moderne. La noi, forma cea mai veche pare sa fie Nicoara (de unde popularul "San Nicoara"), iar cea mai raspandita in timp si spatiu – Nicula(i)e. Nicolae este o forma mai recenta, ca si femininul Nicoleta. Alte forme atestate sunt Nicola, Nicula, Necula, Neculai etc., iar pentru femei – Nicolina sau Niculina. Prescurtarile si diminutivele sunt si ele numeroase: Nicu, Nicusor, Cula(i)e, La(i)e, Na(i)e, Naica s. a.
Paraschiva : Sfanta Cuvioasa Paraschiva, sarbatorita in ziua de 14 octombrie, este socotita ocrotitoarea Romaniei. Numele este specific crestin si are origine greceasca: Paraskeué, "pregatire", dar si [ziua de] "vineri" (vinerea fiind ziua de dinaintea Sabatului), de unde denumirea populara de Sfanta Vineri (atribuita nu doar sfintei propriu-zise, ci si unui personaj feminin fantastic din basmele si legendele noastre, ce pare mai degraba imaginea increstinata a unei vechi zeitati pagane, ca si personificarea altor zile ale saptamanii, mai ales Sfanta Miercuri si Sfanta Duminica). Forma Parascheva este una grecizanta, la noi formele traditionale fiind Paraschiva (diminutive: Chiva, Chivuta) si Paraschiv (diminutive: Chivu, Chivut), astazi destul de rare ca nume de botez.
Pavel – Paul : Pavel este forma romaneasca a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, "mic"), incetatenita sub influenta greco-slava. Paul/Pavel, supranumit "Apostolul"
Petru – Petre : Petru (nume corespunzand gr. pétros si aram. kepha, cu intelesul de "piatra, stanca") se lamureste prin Evanghelie: "Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei , i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se talcuieste: Petru)" (Ioan 1, 42; subl. n.). "Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18 – loc invocat abuziv de catolici pentru fundamentarea "primatului papal", scaunul de la Roma fiind, prin traditie, "scaunul Sfantului Petru"). Fruntas al apostolilor (fiind cel mai in varsta dintre ei), Simon-Petru a fost martirizat sub imparatul Nero, pe colina Vaticanului, chiar in locul unde astazi se inalta marea bazilica San Pietro. La romani, Sf. Petru este prezent deopotriva in traditia folclorica (Sampetru) si in cea bisericeasca. Mostenit din latina populara in forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui romanesti cele mai raspandite fiind Petru, Patru si Petre (diminutive: Petrut, Patrut, Petrus, Patrus, Petrica, Petrisor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruta, Patruta, Petrica s. a.). Numele mic Petru sta la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost initial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Patrascu etc.). Petroniu si Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic si livresc) n-au legatura etimologica cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, "berbec").
Sava : Pe 12 aprilie este pomenit Sf. Mucenic Sava de la Buzau, iar pe 24 (impreuna cu altii) Sf. Ierarh Marturisitor Sava din Ardeal. Numele Sava sau Sav(u) – care astazi apare la noi aproape exclusiv ca nume de familie, cu numeroase derivate: Savescu, Savulescu etc. – are o etimologie controversata: unii l-au pus in legatura cu vechea asezare Sabate(s) din Etruria sau cu vechea regiune Sabina din Italia centrala ("sab[at]in": care este sau provine de acolo), altii cu orasul Saba din apropierea Marii Rosii, iar altii chiar cu denumirea evreiasca a sâmbetei (Sabat). In onomastica monahala dainuieste mai ales derivatul Savatie, iar in cea mireneasca – Savin/Savina. (in concurenta cu formele neologice Sabin/Sabina). Rarul Savel ar fi putut fi, la origine, un diminutiv.
Silvestru : Sf. Silvestru (fostul episcop al Romei, despre care se spune ca l-ar fi botezat pe Sf. Constantin cel Mare) este pomenit pe 2 ianuarie. Numele este de origine latina: adjectivul silvester, "de padure, padurean", derivat din substantivul silva,-ae, "padure". Are si la noi destula vechime (este atestat in documentele cancelariei lui Stefan cel Mare) si a cunoscut formele cele mai variate: Silivestru, Silevestru, Silavestru, Selvestru, Selevestru, Selivestri, Salivastru, Salavestru, Salavastru, Solovastru (care e si toponim) etc. Astazi Silvestru apare aproape exclusiv ca nume de familie.
Simion : In prima zi a Anului Bisericesc este praznuit Cuv. Simeon Stalpnicul, mare ascet si rugator din sec. 5, despre care se spune ca s-a nevoit 47 de ani in varful unui stalp. Purtat de multi sfinti crestini, numele Simeon (Simion) e de origine evreiasca: Shim[e]on, de la shama, "a auzi" (intelesul ar fi: "Dumnezeu a auzit"). A fost numele Dreptului Simeon, batranul care L-a marturisit in Templu pe pruncul Iisus ca Mantuitor, dar si al celui mai varstnic dintre Apostoli (Simon Petru/Chefa). Sub forma Simon, numele poate fi insa explicat si prin limba greaca (simos, simon, "carn"). Din el se trag Sima, Siman, Simin, Siminic, Simina, Simona etc.
Stefan : Pe 27 decembrie este ziua Sfantului Apostol si Arhidiacon Stefan, cel dintai mucenic al crestinatatii. Numele este de origine greceasca – Stephanos – si inseamna "coroana", "ghirlanda", "cununa" (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida – numele unei mucenite trecute in calendar).
Teodor(a) – Numele crestin Teodor(a) e bine reprezentat in calendarul lunii februarie: pe 8 – Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat, pe 11 – Sf. Teodora imparateasa, pe 17 – Sf. Mare Mc. Teodor Tiron. Originea este greceasca, compunandu-se din theos, "Dumnezeu", si doros, "dar" ("darul lui Dumnezeu"). Numele este foarte raspandit pana astazi si din el se trag la noi forme ca Toader, Tudor, Tudora, Doru, Dora, Dorin, Dorina etc. Numele corespunde, ca inteles si structura, evreiescului Matei, latinescului Deodatus si slavului Bogdan.
Toma : Pe 6 octombrie, Biserica il cinsteste pe Sf. Apostol Toma. In limba aramaica, vorbita de evrei pe vremea Mantuitorului, cuvantul toma (numai ulterior devenit nume propriu) insemna "frate geaman", de unde si supranumele grecesc al Apostolului Toma: Didymos ("Geamanul"). Avand demnitate apostolica, numele Toma e bine reprezentat in calendarul crestin. In romana numele a avut multe forme, care n-au rezistat timpului (sau au supravietuit doar ca nume de familie): Toman, Tomus, Tomas, Tomos, Tomsa, Tomcea etc. (cu corespondente feminine precum Tomana, Tomina, Tomuta etc.). Toma – nume de botez inca destul de frecvent – are azi ca principale diminutive pe Tomita si, sub influenta apuseana, Tom(i).
Vasile : Luna ianuarie incepe cu praznicul Sf. Vasile cel Mare (sarbatorit si pe 30, ca unul dintre cei trei Sf. Ierarhi). Numele, foarte raspandit in toata lumea crestina, provine din grecescul basileios, ce la randul lui sta in legatura cu basileos, "rege", "imparat", "bazileu". Latinii l-au redat prin Basilius. La noi e curenta astazi forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sa fi renuntat chiar si conservatoarea limba bisericeasca), cu prescurtarea populara Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se intalnesc astazi destul de rar, fiindu-le preferat mai gratiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica si Sica/Sica.
Zaharia : Sf. Prooroc Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul si preotul care a incredintat-o pe Maria lui Iosif, figureaza in calendarul bisericesc la data de 5 septembrie. Nu trebuie confundat cu Proorocul Zaharia din Vechiul Testament (pomenit la ortodocsi pe 8 februarie, iar la catolici pe 6 septembrie). Numele Zaharia, exclusiv masculin, e de origine evreiasca: Zekaryah, "Yahve si-a adus aminte" (de la zakar, "a-si aminti"), cu forma greco-latina Zacharias. La noi a cunoscut si forme ca Zaharie, Zahara, Zaharca, Zariia, Harea etc., diminutivele preferate fiind Zaharica si Zahu (acesta indeosebi la aromani). Azi e foarte rar ca nume de botez, perpetuandu-se mai ales ca nume de familie.
crestinortodox.ro
