La sfârșitul războiului, în 1945, Maica Teodora Voloșincu a plecat de la Mănăstirea Buciumeni, unde se afla sub ascultare, şi s-a întors aproape de pământul străbunilor, în pădurile Gurandei.
Cu binecuvântarea mitropolitului de atunci al Moldovei, Irineu Mihălcescu, maica Teodora trece peste suferinţe şi lipsuri, peste răni şi sărăcie cruntă, şi iniţiază o colectă publică, sprijinită în special de militari şi ofiţeri ai Armatei Române care mai rămăseseră în viaţă.
Cumpără teren de la moştenitorii unei familii boiereşti din zona Gurandei şi, cu mijloace extrem de modeste, ridică o biserică închinată cinstirii eroilor căzuţi pe frontul de luptă. Adaugă şi câteva chilii de lemn şi pământ.
În câţiva ani, 30 de maici ajuseseseră să nevoiască în micuţa mănăstire de la Guranda.
Liniştea nu avea să dureze prea mult. În anul 1959 este promulgat Decretul 410, prin care mănăstirile se desfiinţau, iar monahii şi monahiile erau alungaţi în lumea cea mare. Și dacă sinistrul Decret alunga din alte mănăstiri toată suflarea, dar lăsa în picioare biserici, la Guranda se petrecea un episod cutremurător: buldozerele au sfârtecat fără nici o remuscare fiecare cărămidă aşezată cu truda maicilor, toate clădirile şi biserica!
Maica stavroforă Teodora a făcut hârtii peste hârtii, până la Ceauşescu. Toate au fost în zadar: din biserica închinată eroilor căzuţi pentru patrie mai rămăsese o cruce, în mijlocul pădurii!
Maica se întoarce în casa părintească, unde continuă să trăiască în pace duhovnicească şi multă rugăciune.
„Îmi amintesc cum ne lua pe toți nepoții cu ea și ne ducea în poiana unde nu mai erau decât o cruce și un copac cu mere. Ne povestea, cu lacrimi în ochi, că în acel loc e casa ei și că acolo se va întoarce într-o zi. Noi credeam că sunt povești, pentru că am crescut cu istorisirile ei despre mănăstirea închinată eroilor neamului. Mă bucur că Dumnezeu i-a răsplătit speranța și credința”, povestea una dintre nepoatele maicii Teodora.
Speranţele renasc imediat după decembrie 1989! Se întoarce la crucea din pădurea Gurandei și, la fel în urmă cu 45 de ani, primeşte din nou binecuvântare pentru a ridica mănăstirea de la firul ierbii.
Iniţiază o altă coletă publică şi, ajutată de oameni inimoşi, ridică o biserică şi corpurile de chilii modeste, pe locul fostei mănăstiri. Noul lăcaş este sfinţit în 1991, cu hramul Sfânta Treime.
Maica de la Guranda, o pagină importantă a creştinismului românesc!
Maica Teodora Voloşincu rămâne o figură luminoasă a monahismului românesc și al celui botoșănean, o pagină importantă a creştinismului românesc.
Lipsa auzului, în anii din urmă, îi dădea o formă de libertate de care maica Teodora se folosea cum ştia ea mai bine: vorbea necontenit şi răspândea în jur o mireasmă de bucurie şi amintiri din care, pelerin sau călugăr, te înfruptai mai ceva ca în miercurile şi vinerile de harţi.
Am cunoscut-o în ultimii ani ai vieţii. Ne primea în chilia mică, din capătul unui corp de clădire a Mănăstirii Guranda. Aştepta în cerdac, îmbrăcată într-o cuminţenie de bunică şugubaţă. Maica Teodora Voloşincu era din creştet până în talpă bucurie duhovnicească.
Pentru că nu mai auzea, umplea taifasurile de duminică după-amiază cu poveşti de demult. Amintirile cele mai dragi îi erau cele din Mănăstirea Agapia, pe unde trecuse un timp şi unde lăsase prietenii frumoase, monahii de care îi era foarte dor. Veniţi din lumea mare şi amestecată cu năzdrăvănii de tot felul, era înduioşător pentru noi să ascultăm vinovăţiile copilăreşti ale maicilor, fuga de sub ascultare pentru a hălădui vreun ceas, două, prin păduri după ierburi şi flori, năstruşnice "aventuri" din viaţa de mănăstire.
Alături de noi, maica Teodora retrăia raiul pământesc pentru a pune stavilă durerilor pe care le ducea în suflet, de multe şi prea împovărate zeci de ani! S-a născut după un război, a trăit un altul, a reconstruit, precum Ana lui Manole, o biserică pusă la pământ de şenilele buldozerelor comuniste.
S-a stins în prima zi de Crăciun!
A trăit în mănăstirea ei dragă până în anul 2007, când a plecat la Domnul în prima zi de Crăciun, împăcată că a făcut tot ce se putea pentru creştini: a ridicat de două ori mănăstire pe acelaşi loc, dar a ajutat şi la ctitorirea altor cinci biserici în satele din împrejurimi.
În luna septembrie 2012, Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a binecuvântat începutul lucrărilor la noua biserică a Mănăstirii Guranda, biserică ce cinsteste, pe lângă hramul Sfintei Treimi, şi pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, născut pe meleagurile Botoşanilor, în satul Crăiniceni.
Maica Teodora a trăit în discreţie, a trecut la Domnul împăcată. Să o pomenim pe buna noastră maică!